Scena Nașterii

În numeroase regiuni din lumea întreagă , o parte importantă a celebrărilor de Crăciun o constituie asamblarea a unei replici a locului în care s-a născut Iisus. Ieslea miniaturală așezată în locuințe sau în biserici este cunoscută sub diverse nume : crèche, presepio, pesebre, nacimiento, portal, jelicky, belen, szopka sau Krippe. Figurinele cioplite și pregătirea fundalului și a peisajului înconjurător au dus la crearea unor veritabile opere de artă populară. Există în palate și muzee numeroase colecții de asemenea scene , cea mai mare din lume  fiind una elvețiană, Diorama Bethleemului populând-o cu sute de figurine și ilustrând nu numai Nașterea lui Iisus, ci și Vestirea către păstori, Adorația Magilor și Fuga în Egipt.

Prima reeditare a scenei Nașterii în afara unei biserici a fost opera Sfântului Francisc din Assisi și a fost realizată de Greccio, Italia, în 1223. De atunci practica s-a răspândit în lumea întreagă în ritualuri locale precum  posada, spectacolele școlare de Crăciun sau dramele de tipul celor care amintesc Patimile de Paște și care implică o distribuție uriașă, incluzând și animale. Într-o serie de orașe americane , datorită bisericilor și grupurilor comunitare, scena  Nașterii poate fi admirată și în stil drive-through: vizitatorii pot străbate pe jos sau într-un vehicul hectare întregi de peisaje populate de cămile, centurioni romani, magi, păstori, prostituate, hangii și de Sfânta Familie. În Edmond , Oklahoma, spre exemplu , casa de copii Boys Ranch  Town realizează în fiecare an zece scene inspirate din viața lui Iisus, în care actorii sunt copii, iar narațiunea e înregistrată pe bandă. Vizitatorii nu trebuie să coboare din mașini pentru a intra în atmosfera Nașterii.

Istoricii au stabilit că piesele școlare de gen își au originea în anii 1920, considerând că debutul lor este un indicator al importanței crescânde a Crăciunului și al conexiunii sale cu ideea de familie. Popularitatea sa tot mai mare, susțin ei, se datorează nu sentimentului religios mai intens, ci utilizării Sfintei Familii ca o modalitate de a consolida instituția familiei în cadrul societății și a-i conferii o legitimitate spirituală. Recent , în America de Nord și în Marea Britanie , piesele puse în scenă de Crăciun în școli au fost criticate pe motiv că nu țin seama de sensibilitățile elevilor de alte credințe religioase. În urma proceselor intentate, reprezentațiile au fost întrerupte.

Sursa: Enciclopedia Crăciunului/ Gerry Bowler; Editura Nemira; București; 2011.

Pomul de Crăciun

O relatare oarecum mai bine documentată a originilor pomului de Crăciun se regăsește în istoria medievală a ,,Copacului Paradisului”. Printre numeroasele piese ale misterelor din Evul Mediu , una dintre favorite era ,,Piesa Paradisului”, care reedita povestea Creației și a izgonirii lui Adam și a Evei din Grădina Raiului. Elementul de décor care reprezinta paradisul pierdut era un copac ( de cele mai multe ori un brad) în care erau atârnate mere și mici prescuri, imitând ostia împărtășaniei. Chiar și după ce ridicând un ,,copac al paradisului” în locuințele lor pe 24 decembrie, dată la care erau celebrați Adam și Eva. Cei care susțin veridicitatea acestei relatări o armonizează cu obiceiul german medieval de pregătire a unei piramide cu rafturi de Crăciun, pe care erau așezate lumânări și plante verzi. Ei susțin că în zona Rhenania a Germaniei, în secolul al XVI-lea , piramida și copacul paradisului au fost îmbinate rezultând un brad luminat și împodobit cu ornamente – proptotipul actualului pom de Crăciun. O altă legendă susține că, în jurul anului 1530, Martin Luther a fost mișcat de frumusețea cerului înstelat și a încercat să recreeze priveliștea bolții de deasupra Bethleemului așezănd umânări aprinse pe  ramurile unui conifer. Nu există însă atestări documentare privind existența  în Germania , în secolul al XVI-lea , a unui pom împodobit cu lumânări  sau alte decorațiuni,  mai probabil fiind faptul că pomii erau atârnați de grinzi, în poziție normală sau cu susul în jos.

Estonienii, pe de altă parte, susțin că folosesc de Crăciun copaci veșnic verzi încă din 1441; letonii afirmă că din 1510, la Riga , un conifer decorat cu trandafiri artificiali a fost purtat în procesiune până în piața orașului și apoi ars; în Survey of London , John Stow nota că în 1444 ,, Un copac  înalt a fost înfipt în mijlocul trotuarului , fixat în pământ, împodobit din belșug cu laur și iederă, ca distracție de Crăciun pentru popor.” Fără îndoială însă , în secolul al XVI-lea, relatările privind pomi de Crăciun în locuințele germanilor au fost mai frecvente. În 1531 diverse specii de conifere sau vândute în piață, iar un decret emis în 1561 în Alsacia prevedea  ca ,, niciun cetățean să nu aibă pentru Crăciun mai mult de un pomișor de peste 8 palme în lungime” – probabil o măsură de conservare de tip ecologic.

Abia în 1605 apare o relatare privind un pom de Crăciun cu trandafiri din hârtie (simbol al Fecioarei Maria), mere (amintind de copacul paradisului), bomboane și zahăr candel. Din 1660 datează cea mai veche relatare despre decorarea pomului cu lumânări.

Din zonele protestante ale Germaniei, pomul de Crăciun s-a răspândit treptat în întreaga Europă (în general prin intermediul membrilor familiei regale germane) și în America de Nord. În Anglia a ajuns în secolul al VIII-lea , odată cu regii din dinastia din Hanovra. Regina Charlotte, care s-a căsătorit cu George al III-lea în 1761, a dispus ca, pentru Crăciunul anului 1800, la Windsor să fie pregătit un arbore de tisă, împodobit cu dulciuri și jucării pentru copii....

Pomul de  Crăciun a fost introdus in Franța în 1837, cănd prințesa germană Helene de Mecklenburg l-a adus la Paris după căsătoria ei cu ducele de Orleans. Împărăteasa Eugenie a încurajat noul obicei în timpul celui de-al Doilea Imperiu, iar refugiații veniți din Alsacia și Lorena după războiul franco-prusac au contribuit la popularizarea lui. Dar pomul a devenit parte integrantă a sărbătorii engleze abia atunci când PRINȚUL ALBERT de Saxa-Coburg-Gotha s-a căsătorit cu regina Victoria. În copilărie, Albert avusese în fiecare an un pom de Crăciun, iar în anii1840 a reluat obiceiul pentru tânăra lui familie de la castelul Windsor.

Imigranții din Moravia au dus obiceiul pomului de Crăciun pe actualul teritoriu al SUA, în anii 1740, a fost apoi preluat de Canada în 1781, de baroneasa Frederika von Riedesel, al cărei soț, baronul Friedrich Adolphus, adusese 4000 de soldați germani pentru a apăra Quebecul împotriva atacurilor americane...

Abia în secolul al XIX-lea obiceiul pomului de Crăciun a devenit cu adevărat popular, pătrunzând nu doar în nordul și vestul Europei , ci și în statele din sudul-estul ei, în țările scandinave și în Rusia.

Sursa: Enciclopedia Crăciunului/ Gerry Bowler; Editura Nemira, București, 2011.

 

BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: Sărbătorile în România

BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: Sărbătorile în România: Crăciunul în România este o sărbâtoare pitorească, marcată de obiceiuri străvechi și activități de grup care cinstesc vremurile trecute. Deș...

Sărbătorile în România

Crăciunul în România este o sărbâtoare pitorească, marcată de obiceiuri străvechi și activități de grup care cinstesc vremurile trecute. Deși religia majoritară este creștinismul ortodox, românii își țin sărbătorile  după  calendarul gregorian, respectat în Europa Occidentală. Sărbătorile încep pe 5 decembrie , în ajunul zilei de Sf.Nicolae, când copii își așează frumos ghetele lustruite, în speranța că sfântul, Moș Nicolae, va trece în timpul nopții și va lăsa în ele dulciuri și mici daruri, copii obraznici se pot aștepta însă la o nuia.

Pe 20 decembrie, când este cinstit Sfântul Ignatie, în zonele rurale se desfășoară un obicei ciudat. Porcul din gospodărie este tăiat și pârlit cu un șomoiog de paie. Apoi este tămâiat iar stăpânul casei face deasupra lui semnul crucii. Urmează pomana porcului, la care sunt invitați și vecinii.

Ajunul este ziua în care românii împodobesc bradul de Crăciun, pe lângă obișnuitele ornamente și ghirlande , în pom sunt atârnate ( la fel ca în Ungaria) bomboane învelite în staniol. În noaptea de Ajun, copii se duc la colindat, interpretând cântece despre Nașterea lui Iisus. Unii dintre ei duc o stea în vârful unui par, iar în stea o lumânare luminează o imagine a Sfintei Familii sau o altă scenetă  biblică. Cei colindați  le dau bani, fructe și dulciuri. Tradiția colindelor este adânc înrădăcinată în România , printre cele mai des cântate se numără ,,Astăzi s-a născut Hristos”, ,,Moș Crăciun cu plete dalbe”, ,,Trei păstori” și ,, La Bethleem colo-n jos”.

Darurile sunt aduse în seara de Ajun de Moș Crăciun, care intră în casă pe coșul sobei. (În perioada comunistă, locul lui a fost luat variant de inspirație sovetică Moș Gerilă, care a dispărut acum). Masa din seara de Ajun include carne de porc, ciorbă, sarmale în foi de varză, cozonac și în unele regiuni o prăjitură ale cărei straturi de aluat simbolizează scutecele pruncului Iisus. În ziua de Crăciun, după ce se întorc de la biserică, românii se așează la o altă masă îmbelșugată, stropită cu cantități substanțiale de țuică și vin. Festinul de Anul Nou este de asemenea obligatoriu. Printre preparatele tradiționale la acestea din urmă se numără caltaboșul, toba, sarmarele, purcelul de lapte, curcanul și, ca desert, plăcinta cu răvaș.

Perioada dintre Crăciun și Anul Nou este caracterizată de obiceiuri specific. La Plugușor, tinerii de la sate obișnuiesc să împodobească un plug cu panglici și să-l poarte din casă în casă, recitând versuri ce amintesc de împăratul roman Traian, care a colonizat regiunea în secolul 1 d.Hr. .Astăzi s-a cam renunțat la plug, iar tinerii costumați cântă, pocnesc din bice, sună din zurgălăi și din buhai. În obiceiul  Capra , care poate fi întâlnit  până de Epifanie – Botezul Domnului - și care pare a fi derivat dintr-un ritual precreștin al fertilității, un bărbat deghizat în capră sau în alt animal joacă acompaniat de muzicanți. (Similar , dar mai puțin întâlnit, este jocul ursului). Viflaimul este un tip de teatru popular religios apărut în secolul XVIII-lea, care include personaje mascate precum Moșul sau Moartea. În Ziua de Anul nou, copiii merg din casă cu o SORCOVĂ., o rămurică decorată cu flori artificial, și recită o poezie în care le urează un an bun celor pe care îi sorcovesc , lovindu-I ușor cu bățul împodobit . În unele zone familiile presară boabe de cereale în casă  ca simbol al prosperității.

Sursa: Enciclopedia Crăciunului / Gerry Bowler; Editura Nemira; București, 2011.

 https://www.youtube.com/watch?v=H3F47uVIblA

 https://www.youtube.com/watch?v=iTJVmYhegzc

În așteptarea Crăciunului

https://padlet.com/ovidiubiblioteca/Bookmarks
Vă invit să colaborați în padlet.
Ce poți face? Poți: să scrii; să înregistrezi; să adaugi un hyperlink; să adaugi o fotografie; să adaugi un document.
Cum o poți face? O poți face apăsând pe cercul roșu cu semnul plus.

Ce poți face cu o idee?

În perioada 21 Septembrie - 16 Decembrie am participat la cursul online #IntensivDeEducatieDigitala, organizat de #IndreptarDigital #TechsoupPentruEducatie #GrowWithGoogle #SAP . Am avut de realizat un proiect pentru finalizarea cursului. Doamna Ana Clara Grecu ambasador Îndreptar Digital s-a oferit să fie gazdă cu elevii ei de la clasa a IV-a, copii isteți, creativi, familiarizați cu tehnologia datorită doamnei învățătoare care a făcut și face totul pentru a le pune la dispoziție cele necesare (tablete și tablă digitală,obținute în urna scrierii de proiecte). Pot zice că sunt pregatiți pentru viitor.

Multumesc Îndreptar Digital ! Multumesc Techsoup pentru educatie!

 https://docs.google.com/presentation/d/1S8PZftEw33CXmom1biQ_F1siuGV6FwDyGnntrWdVC10/edit?usp=sharing

file:///C:/Users/CCO/Downloads/Vom%20citi%20%C3%AEmpreun%C4%83_%20Ce%20po%C8%9Bi%20face%20cu%20o%20idee_.pdf

Târgul Național Code Kids 2020- Comunicat de presă

Treisprezece proiecte digitale inovatoare, realizate de copiii de gimnaziu, au concurat pentru un loc pe podiumul CODE KIDS FEST 2020, pe 3 și 4 decembrie. Pe lângă premiile puse în joc, în valoare de 7000 de euro, micii programatori au fost încurajați să-și urmeze visurile și au descoperit mai multe despre mediul digital în cadrul celor cinci ateliere interactive. CODE KIDS FEST 2020, un eveniment organizat de Fundația Progress în cadrul proiectului CODE Kids România, s-a desfășurat în mediul online și a reușit să adune peste 1000 de vizitatori, care au urmărit cu interes proiectele micilor programatori. Copiii de la țară și din orașe mici au ținut să demonstreze că pot învăța programare și, prin intermediul acesteia, pot dezvolta soluții pentru probleme din comunitate. 

Micii programatori din Tămășeni au venit la Târg cu un senzor care ne ajută să păstrăm distanța socială corespunzătoare și au reușit să câștige premiul de popularitate pus în joc. Locul III a fost ocupat de „Hackerii Albi” din Ovidiu, care au dezvoltat o invenție pentru bicicletă, ce te ajută să eviți accidentele. La egalitate cu aceștia au fost și cei din clubul CODE Kids Dumbrăvița, care au atras atenția juriului cu ceasul digital matrix. „Wizards Code Club” Pietrari a încercat să convingă juriul că roboțelul însoțitor pentru nevăzători merită un loc pe podium și a reușit să câștige premiul al doilea. Iar locul I a fost ocupat de echipa „Kids4Coding” din Onești, care s-a gândit la un senzor de lumină și mișcare, ce poate proteja mediul înconjurător.

 Marea surpriză a evenimentului a fost premierea tuturor proiectelor, iar fiecare echipă participantă care nu a ocupat un loc pe podium a câștigat un kit educativ cu robot programabil. De asemenea, ambasadorul proiectului și gazda evenimentului, George Buhnici a oferit copiilor participanți douăsprezece premii individuale, diverse gadget-uri care să îi ajute atât să își urmeze pasiunea, dar și în viața lor de zi cu zi. Însă, răsplata copiilor nu s-a rezumat numai la premii. Programatorii juniori au fost încurajați să își urmeze visurile și au primit cuvinte de laudă de la cei mai buni în domeniu.

„Copiii care vin la CODE Kids sunt printre cei mai apropiați de sufletul meu, sunt deștepți, frumoși și inimoși! Am mers și eu în biblioteci, știu cât de valoroasă este munca lor și cât de mult se străduiesc să învețe programare și să utilizeze tehnologia în folosul lor. Și sunt norocoși că au alături oameni, bibliotecari și mentori, care dau din timpul și bunăvoința lor pentru a-i ajuta să învețe. Știu cum este să crești fără cele mai noi lucruri, până la 18 ani nu am avut calculatorul meu. Și eu am mers la cursuri de calculator, părinții mei au strâns din greu bani pentru acel curs. Am mers și în internet cafe, fiindcă atunci când ești laolaltă cu alții înveți o grămadă de lucruri bune, deprinzi multe aptitudini.” - George Buhnici, ambasadorul proiectului CODE Kids România .

De asemenea, copiii au descoperit limbajul de programare Python și Robotizarea Procesului de Automatizare (RPA), au reușit să afle mai multe despre parcursul în domeniul IT și despre „Ce au în comun programarea și jocurile video?”, dar au și discutat aplicat pe o invenție acționată prin sistem Android, toate în cadrul atelierelor interactive. ”Cei peste o mie de participanți la Târgul Național de Știință și Tehnologie ne arată nevoia de a organiza astfel de evenimente, în care copiii își prezintă proiectele și învățăm despre ultimele noutăți în tehnologie. Am avut parte de două zile la superlativ, cu multe emoții, dar și premii. În comunitățile rurale din care au venit copiii participanți la competiție a fost o mobilizare generală pentru a-i susține în prezentările din fața juriului.

 Partenerii care ni s-au alăturat au făcut posibil acest festival al tehnologiei, pe care ne dorim să-l transformăm într-un eveniment anual, în care să apreciem cei mai talentați copii din mediul rural și urban mic.” - Ovidiu Ana, Director de Dezvoltare Fundația Progress Partener Principal: Societe Generale European Business Services Parteneri: Romanian American Foundation, Institutul Aspen, Simplon România, Policlinica de Marketing, Orange România și CEZ Vânzare Susținători: ANIS, EA România, Autonom, UiPath. Parteneri media: Agerpres, Europa FM, ProTV, TVR3, TVR Moldova, TVR Internațional, Ziarul Financiar, Revista Cultura, Știri.ong, re-start.ro 

Persoană de contact: Andreea Dumitrescu - Coordonator Comunicare Fundația Progress andreea.dumitrescu@progressfoundation.ro

Despre Fundația Progress

Fundația Progress este un ONG înființat în anul 1996, care pilotează inițiative locale în domeniul educației, (e-) incluziunii și dezvoltării comunitare. Folosim bibliotecile publice ca hub-uri de învățare pe tot parcursul vieții și centre de inovație socială. Contribuim la dezvoltarea instituțiilor comunitare, a indivizilor și grupurilor vulnerabile și ajutăm oamenii să fie mai puternici prin educație, tehnologie și cercetare.

Despre CODE Kids România

”CODE Kids – Copiii fac coding în bibliotecile publice” este un program gratuit dezvoltat de Fundația Progress, care propune o soluție de alfabetizare digitală în rândul copiilor din mediul rural și urban mic. Acesta a luat naștere în contextul în care aproape 50% din copiii de la țară iau note sub 5 la Evaluarea Națională, la matematică.

Proiectul are ca scop crearea unei mișcări naționale de coding și STEM în care copii, tineri și bibliotecari din mediul rural și urban mic își dezvoltă competențele digitale și se implică în viața comunității din care provin prin rezolvarea unor teme digitale creative. Prin activitățile de formare și atelierele organizate este deschisă o fereastră către explorarea lumii digitale cu oportunitățile sale de dezvoltare și învățare, astfel încât peste 2000 de copii, cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani, sunt încurajați să se implice activ și chiar să urmeze o carieră în tehnologie. Proiectul CODE Kids se desfășoară în prezent în bibliotecile publice din 22 județe ale României și din localități rurale din Republica Moldova.

Tabloul emoțiilor

 https://padlet.com/ovidiubiblioteca/nfvjxsvx4y93ykwu

1. Copii au de realizat un tablou al emoțiilor folosind  tuburi de hârtie igienică . După vizionarea clipului atașat.

2. De completat exercițiul. 

3. De ascultat povestea emoțiilor.

4. De realizat un copac al emoțiilor după exemplul dat.