De altfel, obisnuinta lucrului in biblioteca ii este strict necesara acestuia, pentru ca mai tarziu, in viata profesionala, necesitatile de documentare vor creste in asemenea masura incat nici o biblioteca personala nu le va mai putea satisface. Este bine deci ca elevul sa-si petreaca o parte din timpul sau de munca in biblioteca.
Ori de cate ori primeste vizita unor asemenea cititori neexperimentati, bibliotecarul de serviciu de la sala de lectura este dator sa-si asume un rol de educator, ajutandu-i si invatandu-i sa se descurce in sistemul de lucru din biblioteca, care poate sa li se para la inceput rebarbativ.
Din punct de vedere al muncii intelectuale, trei sunt aspectele care singularizeaza lucrul in biblioteca: sistemul de cataloage, consultarea si intocmirea bibliografiilor si disciplina salii de lectura.
1. Sistemul de cataloage
In orice biblioteca publica exista pentru carti cel putin doua tipuri de cataloage: cel alfabetic si cel sistematic ( pe materii) .
CATALOGUL ALFABETIC este un catalog pe fise ( fiecare carte cu fisa sau fisele ei), asezat in cutii standardizate si organizat, asa cum o arata si denumirea lui, in ordinea alfabetica a numelor autorilor. La acest principiu al organizarii alfabetice trebuie sa fac urmatoarele pecizari:
- ordinea alfabetica e determinata de numele de familie al autorilor, si de aceea in fiecare fisa numele complet al autorului apare inversat: ALEXANDRESCU, Grigore sau CREANGA, Ion. Particulele nobiliare nu fac parte din numele de familie, si deci se inverseaza si ele o data cu prenumele: VIGNY, Alfred de sau HOFMANNSTHAL, Hugo von;
- cand lucrarea apare fara numele autorului, ea se trece in catalogul alfabetic dupa primul substantiv al titlului; aceeasi regula se alplica si cand sunt mai mult de trei autori ( dar se face fisa complementara pentru primul autor);
- cand lucrarea are doi sau trei autori, ea va fi trecuta in catalog la numele primului dintre ei ( dar se fac fise complementare pentru toti)
In fiecare fisa de catalog , descrierea cartii se face dupa anumite reguli precise, privind atat elementele de identificare a publicatiei, luate dupa foaia de titlu, cat si punctuatia dintre aceste elemente.
Fisa de catalog cuprinde o serie de informatii cu ajutorul carora cititorul afla foarte multe despre carte, fara a fi nevoie sa ajunga la ea: numele autorului, titlul si subtitlul cartii, numele traducatorului si al autorului, titlul si subtitlul cartii, numele traducatorului si al autorului prefetei, editura, anul aparitiei si numarul de pagini.
Dezavantajul catalogului alfabetic consta in faptul ca nu vom putea afla din el ce carti dintr-un domeniu care ne interezeaza exista in biblioteca , afara de cazul in care stim dinainte care sunt cartile pe care le cautam si numele autorului fiecareia. De aceea s-a simtit nevoia unor cataloage in care fisele cartilor sa fie oranduite in cutii dupa domeniul de cunoastere in care se incadreaza problemele tratate in fiecare carte. Acestea sunt cataloagele sistematice si intocmirea lor presupune in prealabil examinarea fiecarei carti intrate in biblioteca si clasificarea ei dupa continut in cadrul unui sistem de clasificare. Cel mai raspandit in lume si la noi in tara este sistemul de clasificare zecimala universala (C.Z.U.). In cadrul acestui sistem , toate cunostintele omenesti sunt impartite in 10 clase, numerotate de la 0 la 9, dupa cum urmeaza:
0 - Generalitati. Stiinta si cunoastere.Organizare
1 - Filosofie.Psihologie
2 - Religie. Teologie
4 - clasa libera
5- Matematica.Stiintele naturii
6- Stiinte aplicate. Medicina.Tehnica
7- Arta.Recreere.Spectacol.Sport
8 -Lingvistica. Filologie. Literatura
9 - Geografie. Biografie. Istorie
Fiecare clasa se imparte, la randul ei , in zece subdiviziuni, notate tot de la 0 la 9 reprezentand compartimentele mari ale stiintei din clasa respectiva, iar aceste subdiviziuni se pot imparti la infinit in probleme din ce in ce mai speciale, tot in cate zece subdiviziuni. Fisele din catalogul sistematic sunt oranduite in ordinea claselor si subdiviziunilor lor, astfel incat, in functie de profunzimea clasificarii, cititorul poate gasi intr-un astfel de catalog tot ceea ce exista in biblioteca intr-o ramura a stiintei, intr-un anumit domeniu al ei, intr-o anumita problema din acest domeniu, intr-un anumit aspect al problemei respective.
In toate bibliotecile exista insa de obicei, chiar in salile de cataloage, tabele de clasificare zecimala in care cititorul va gasi indicatii asupra modului cum trebuie sa consulte catalogul sistematic. De asemenea bibliotecarul de serviciu in sala de cataloage si custodele din sala de lectura sunt instruiti sa ajute cititorii in identificarea sectiunilor de catalog care ii pot interesa.
Pentru periodice exista cataloage speciale, care pot fi alfabetice ( dupa titlul revistei), geografice ( dupa tara unde apare revista) si sistematice ( dar nu atat de aprofundate ca la carti).
Aceleasi reguli se aplica si pentru cataloagele electronice ( sistematice si alfabetice) care pot fi consultate prin intermediul unui computer cu un soft adecvat.
2. Consultarea si intocmirea bibliografiilor
Adeseori, consultarea cataloagelor nu este suficienta pentru a ne da o imagine exacta despre ceea ce s-a scris intr-un anumit subiect, si aceasta din doua motive. Mai intai pentru ca, de cele mai multe ori, catalogul sistematic al cartilor se opreste asupra titlului cartii, fara sa ajunga pana la titlurile capitolelor din interiorul acesteia si cu atat mai putin la continutul capitolelor; astfel cineva care vrea sa se documenteze asupra lui Wagner nu va gasi in catalogul sistematic lucrarea Filosofie si poezie a lui Tudor Vianu, in care , intr-un capitol intitulat Poezie si mitologie, exista numeroase referinte si interpretari privind conceptia estetica a marelui muzician. In ala doilea rand , catalogul sistematic al revistelor nu analizeaza articolele din interiorul acestora, decat cel mult in bibliotecile foarte specializate. De aceea , unii specialisti din biblioteci si din afara lor , parcurgand sute sau mii de publicatii, intocmesc anumite liste de carti si reviste - liste denumite bibliografii - referitoare la o arie mai larga sau mai ingusta de preocupari, de la toate domeniile cunoasterii ( bibliografii generale) pana la o singura ramura a stiintei sau la o problema restransa ( bibliografii speciale ). Bibliografiile pot fi uneori adnotate ( bibliografii critice), dand anumite indicatii asupra continutului publicatiilor. Ele se mai impart in bibliografii curente, care prezinta materiale recente, si bibliografii retrospective, in care sunt inserate numai publicatii aparute in trecut.
In bibliografii, cartile sau articolele sunt descrise prin elementele din fisele de catalog, fiind organizate fie intr-o ordine alfabetica, stabilita dupa aceleasi norme ca la cataloagele alfabetice, fie intr-o ordine logica, pe diversele aspecte ale domeniului sau problemei cercetate, fie, in sfarsit dupa cronologia lor. Pentru a gasi indicatiile bibliografice cautate, cititorul va trebui sa consulte sau o bibliografie chiar pe tema care il preocupa - de pilda , daca il intereseaza ce s-a scris despre Liviu Rebreanu, va consulta o bibliografie cu acest titlu - , sau , daca nu exista o asemenea bibliografie, va recurge la o alta care, din punct de vedere logic, cuprinde si subiectul cercetat, de pilda, in exemplul dat, va recurge la o bibliografie intitulata
Important este ca cititorul , consultand o bibliografie, sa-i retina data intocmirii, pentru a sti pana cand a inclus bibliograful materialele aparute si pentru a completa singur lista acestor materiale cu lucrarile aparute ulterior pe aceeasi tema.
Este necesara introducerea , in munca intelectuala a elevului, a obisnuintei de a-si intocmii bibliografii pentru lucrarile ce i se cer. Cele trei sau patru carti pe care le foloseste in intocmirea unei lucrari date ca tema pentru acasa pot fi ordonate alfabetic si adaugate la sfarsitul lucrarii, constituind asfel o mica bibliografie in care sunt recunoscute cinstit sursele folosite de elev.
3. Lectura in biblioteca
Lectura in biblioteca este reglementata printr-o serie de dispozitii administrative, care prevad indeplinirea unor formalitati de inscriere si, uneori, de eliberare a unui permis de intrare, solicitarea cartilor pe anumite formulare speciale ( denumite buletin de cerere), respectarea unei tinute care sa nu impiedice linistea celorlalti cititori, restituirea la termen a publicatiilor imprumutate acasa, manuirea cu grija a cartilor si revistelor in timpul lecturii, interzicerea totala a sublinierilor pe carte, a ruperii si indoirii paginilor, nerespectarea acestor dispozitii putand fi sanctionata prin retragerea sau suspendarea dreptului de a folosi biblioteca ori prin obligatia de a restitui contravaloarea publicatiei ( de cinci ori valoarea medie pe anul in curs). Nu se poate patrunde in sala de lectura cu serviete, posete, paltoane, pardesie, iar cartile personale aduse de cititor trebuie declarate custodelui inca de la intrarea in sala. Cartile si revistele dorite se cer, in general, pe rand pentru a nu bloca inutil posibilitatea altor cititori de a le consulta intre timp; din acelasi motiv, restituirea cartilor si revistelor citite trebuie sa se faca indata ce cititorul nu mai are nevoie de ele.
Toate aceste reguli , scrise sau nescrise, izvorasc din respectul pe care cititorii si-l datoreaza intre ei si din dragostea fata de carte. Si din acest punct de vedere, biblioteca , prin experienta de convietuire civilizata pe care o ofera tineretului , poate exercita asupra lui o puternica influenta formativa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu