2010- CENTENAR RADU TUDORAN

VIAŢA CA UN ROMAN
  În 1954, când îi apare "Toate pânzele sus!", Radu Tudoran are 44 de ani şi o viaţă parcă desprinsă dintr-un roman despre vremile frământate în care i-a fost dat să trăiască. Pe numele său din acte, Nicolae Bogza, se născuse la 8 martie 1910 în comuna Blejoi din judeţul Prahova şi era fratele mai mic al lui Geo Bogza. 
"Înclinat spre literatură din vremea viselor copilăriei şi apoi dedicat ei în întregime din prima tinereţe", pe la 8 ani şi jumătate, se simţea atras de anumite subiecte pe care le trata doar în gândurile sale, fără a dori să le dea veştmânt literar. Pe la 28 de ani, scrisese câteva mii de pagini, dar încă nu îi trecea prin minte să le publice. Urmează şcoala primară la Ploieşti şi, constrâns de lipsurile materiale prin care trecea familia sa în urma morţii tatălui, urmează Liceul militar, pe care îl va absolvi în 1930. 
Fără prea mare tragere de inimă urmează şcoala de ofiţeri de la Sibiu, pe care, în 1932, o va absolvi cu gradul de sublocotenent. În 1937 părăseşte definitiv cariera militară şi în 1938 debutează cu un reportaj în Lumea românească, al cărei director era Zaharia Stancu. Prima nuvelă îi apare în ziarul Azi, fiind reporter la mai multe ziare, printre care şi Timpul. Debutează editorial în 1940, cu volumul "Oraşul cu fete sărace", dar adevărata consacrare i-o va aduce romanul "Un port la răsărit"(1942), care se va bucura de o generoasă apreciere din partea lui Perpessicius.

Până în 1944, romanul va cunoaşte nu mai puţin de şase ediţii! Anul 1944 va aduce şi o cotitură, dureroasă, în viaţa scriitorului Radu Tudoran. Romanul "Un port la Răsărit", considerată de Vladimir Streinu "un poem marin unic în literatura noastră descriptivă", va fi interzis pentru "vina" autorului de a-şi fi ales ca loc al acţiunii Basarabia, desprinsă brutal din trupul ţării în urma criminalului pact secret Riebentropp-Molotov. Din păcate, acesta nu era decât începutul unei lungi perioade de marginalizare şi de umilinţe pentru Radu Tudoran.  
În afara scrisului, Radu Tudoran mai are o altă mare pasiune, de data asta una secretă: pasiunea călătoriilor pe mări îndepărtate. O moştenise, pare-se, de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcţionar la marina comercială. Va rememora o împrejurare-cheie, care spune multe despre fiinţa sa lăuntrică: Un prieten, care va muri de tânăr, îi deschide gustul pentru cartea de aventuri şi, într-un sens mai larg, pentru aventură. 
"Ne întâlniserăm şi deveniserăm repede prieteni, într-un şantier naval de la Dunăre, aduşi amândoi acolo de o pasiune comună. Abandonându-mi aproape în întregime toate preocupările, chiar şi pe acelea de scriitor, deşi reprezenta principala raţiune a existenţei mele, trei ani m-am străduit pe şantierul acela să-mi construiesc o corabie, instrumentul străvechi de călătorie care a dovedit că pământul este rotund şi a dus, prin toate peripeţiile, la descoperirea lumii. Voiam să redescopăr lumea, într-o viziune personală, şi speram să mă descopăr pe mine. 

Adversităţile de toate felurile m-au silit să-mi abandonez planul, dar în cei trei ani, magnifici în amintirea mea, cât am îndurat multe suferinţe şi mi-am construit mari speranţe n-am rămas în urmă nici cu descoperirile, despre mine şi despre lume. Iar ocolul Pământului l-am făcut de multe ori întins pe spate, cu ochii închişi, pe puntea încă neterminată a corăbiei mele, seara, în ceasurile de singurătate şi de visare."

 Aceasta ar fi, se pare, aspiraţia secretă care i-a dictat cartea de la prima la ultima pagină şi până şi titlul: "Toate pânzele sus!".

 Mai târziu, când numărul exemplarelor adunate din editarea sau re-editarea cărţilor sale depăşea 1.400.000, Radu Tudoran avea din nou ambiţia ca, din banii adunaţi, să construiască o nouă ambarcaţiune. Gustul aventurii nu îl părăsise nici acum, iar cei care l-au cunoscut spun că "a avut, până la bătrâneţe, faima unui bărbat distins şi cuceritor".
PERSONAJE TIPICE, ÎN ÎMPREJURĂRI TIPICE 

Dincolo de toate acestea, rămâne ideea că, prin ele însele, călătoria şi aventurile lui Anton Lupan şi ale echipajului său de pe goleta "Speranţa" sunt şi o expresie a dorinţei autorului de a evada dintr-o lume închisă şi sumbră a României anilor în care Radu Tudoran îşi scria cartea.   Într-o ţară în care nici cu gândul nu gândeai să pleci la un asemenea drum, călătoria parcă fără sfârşit, viaţa de zi cu zi şi, mai ales, întâmplările nemaipomenite prin care treceau Anton Lupan, impreună cu Ismail, cu Ieremia, cu Haralamb, cu Mihu - copilandrul nedespărţit de câinele său, Negrilă, cu Cristea Busuioc sau cu Gherasim şi cu răpitoarea Adnana erau tot atâtea feluri de a evada din contingent şi de a te abandona visării şi, poate, şi speranţei. 
Iar tulburătorul final al cărţii aducea cu sine şi chemarea tainică a libertăţii: "Era clipa când se vestea faptul cel mare al zilei, la orizont răsăritul fluturându-şi pânzele roşii, deschizând larg poarta soarelui. Iar dincoace, în timp ce etrava îşi începea iar marşul triumfal al plecărilor, «Speranţa» îşi flutura pânzele albe, deschizând tainica poartă a călătoriilor ei viitoare".
Are, de aceea, perfectă dreptate Alex Ştefănescu atunci când vede în acest roman "un episod din biografia virtuală a scriitorului". Sau, dacă vreţi, o revanşă. Ceea ce în viaţa reală autorul nu putea avea - Libertatea -, câştigau întru totul eroii cărţii sale! şi, prin carte, cititorii ei.
Tot ca o evadare din chingile vremii ar putea fi privită şi construcţia romanului. E de-ajuns să ne gândim la dogmele realismului socialist - "personaje timpice, în împrejurări tipice" -, după care erau croite cărţile-etalon ale momentului. În schimb, într-un roman de asemenea anvergură, nu ne întâlnim nici cu exploatatori sângeroşi şi nici cu eroi ai clasei muncitoare.
Mai mult, deşi echipajul "Speranţei" colindă peste mări şi oceane, nu se scrie măcar un rând despre exploatarea omului de către om, asta ca să nu mai vorbim că lipsesc cu desăvârşire harnicul detaşament al clasei muncitoare şi, culmea!, partidul său de avangardă.  
Dimpotrivă, cartea este una senină, care ne insuflă un optimism stenic, reconfortant. Şi, sunt convins, va insufla, mai departe, noilor generaţii.

UN ROMAN PUR ŞI SIMPLU            

Fireşte, actualitatea romanului "Toate pânzele sus!" nu se reduce la asemenea confruntări cu un prezent dramatic - devenit trecut. Radu Tudoran însuşi i-a năzuit cărţii sale un sens estetic şi moral înalt: "Autorul nu a dorit să scrie o carte de aventuri, cum s-a numit aceasta, intitulată «Toate pânzele sus!», după o comandă marinărească din vremea corăbiilor pe care le propulsa numai vântul.

 Dar el avea o anumită pregătire pentru o asemenea întreprindere, fiindcă făcuse cu multă pasiune experienţa pregătirii navigaţiei cu vele şi, mai târziu, îşi construise chiar o corabie, cu scopul de a călători în jurul lumii. Cum călătoria nu a putut s-o facă, ci doar a visat-o, autorul a convenit să pună visul în carte. Fiind animat de aspiraţii personale, el i-a dăruit scrierii întreaga experienţă, fantezia, imaginaţia şi puterea de muncă, toate acestea fiind disponibile după atâţia ani de tăcere.

 Dar n-o socoteşte nici pe departe o carte de aventuri, în care oamenii sunt abia schiţaţi, manechine convenţionale, ci o trăire deplină, cu caractere umane adâncite atât cât trebuie să fie vii, vii şi credibile. E un roman pur şi simplu!". 

BIBLIOGRAFIE:

Nuvele
Oraşul cu fete sărace, Bucureşti, Editura Socec, 1940
Romane
Un port la răsărit , Bucureşti, Editura Socec, 1941
Anotimpuri, Bucureşti, Editura Socec, 1943 (ediţia a II-a, 1946; ediţia a III-a, 1947; ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1974)
Flăcări, Bucureşti, Tipografia \"Cartea de Aur\", Editura Forum, 1945 (ediţia a II-a, 1947; ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Socec, 1948; ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Tineretului, 1958; ediţia a V-a, cu titlul Flăcările, Bucureşti, Editura Minerva, 1971; ediţia a VI-a, cu titlul Flăcările, Bucureşti, Editura Eminescu, 1983)
Purcelul care a ajuns boier, (roman pentru copii si tineret), Bucureşti, Tipografia \"Pro-Pace\", 1945
Ferma \"Coţofana veselă\", (roman pentru copii si tineret), Craiova, Tipografia \"Scrisul Românesc\", 1946
Întoarcerea fiului risipitor, Bucureşti, Editura Socec, 1947 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Minerva, 1970; ediţia a III-a, 1971; ediţia a IV-a, 1974; ediţia a V-a, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984)
Toate pânzele sus! (roman), Bucureşti, 1954
Toate pînzele sus!, (ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Tineretului, colecţia \"Cutezătorii\", 1957; ediţia a III-a, 1961; ediţia a IV-a, 1964; ediţia a V-a, 1967; ediţia a VI-a, în 2 volume, cu o postfaţă a autorului, Bucureşti, Editura Minerva, 1973; ediţia a VII-a, cu o prefaţă a autorului, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1980)
Ultima poveste, Bucureşti, Editura Tineretului, 1956 (ilustraţii de Coca Creţoiu Seinescu; ediţia a II-a, 1964; ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1973)
Dunărea revărsată, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961 (ediţia a II-a, 1963; ediţia a III-a, 1967; ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Minerva, 1977)
O lume întreagă, Bucureşti, Editura Tineretului, 1964 (ediţia a II-a, 1969)
Al treilea pol al pămîntului, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1971
Maria şi marea, Bucureşti, Editura Albatros, 1973
Acea fată frumoasă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975
Ciclul de romane \"Sfârşit de mileniu\"
Casa domnului Alcibiade, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978 (primul roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\")
Retragerea fără torţe, Bucureşti, Editura Eminescu, 1982 (al doilea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\")
Ieşirea la mare, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984 (al treilea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\")
Victoria neînaripată, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985 (al patrulea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\")
Privighetoarea de ziuă, Bucureşti, Editura Eminescu, 1986 (al cincilea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\")
O sută una lovituri de tun, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989 (al saselea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\"
Sub zero grade, Bucureşti, Editura Arta Grafică, 1994 (al şaptelea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\")
Impresii de călătorie
Al optzeci şi doilea, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966 (despre o călătorie pe ocean cu traulerul \"Constanţa\")
Oglinda retrovizoare, 1970 (despre Italia)
La nord de noi înşine, Bucureşti, Editura Eminescu, 1979
Frumoasa adormită, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981( despre Statele Unite ale Americii)

            A murit în dimineata zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenţii chirurgicale care n-au reusit să-l salveze.

             

Cei interesati pot viziona toate episoadele filmului " Toate panzele sus!" la Sala de lectura.