EMINESCU SI UNIREA
Mihai Eminescu a fost liderul şi fondatorul unor societăţi secrete. Prin Societatea Secretă „Carpaţii“, poetul dorea eliberarea tuturor provinciilor româneşti de sub jugul austro-ungar şi unirea acestora într-un stat numit Dacia. Poetul Mihai Eminescu, pe lângă un scriitor genial, era şi un cunoscut patriot. Din memoriile prietenilor şi colegilor săi, în special cele ale lui Theodor Ştefanelli, reiese faptul că îşi saluta cunoscuţii cu „Trăiască naţia!“ şi că nu ezita nicio clipă să vorbească despre visele sale măreţe privind soarta la aceea dată a Principatelor Române. Din cele spuse de specialişti, dar şi din documentele vremii reiese că cel mai mare vis al lui Eminescu era încă de la 17 ani unirea provinciilor româneşti într-un singur stat. Este vorba de proiectul „Daciei Mari“ pe care poetul naţionalist îl va susţine până la sfârşitul vieţii sale, indiferent de riscuri.
Eminescu visa o revoltă pentru unificarea Principatelor Societatea „Carpaţii“ şi alte societăţi secrete înfiinţare de Eminescu erau o parte a visului său şi a altor intelectuali de a unifica Principatele Române şi de a le elibera, chiar şi cu forţă armată de sub stăpânirea austro-ungară. Era în primul rând vorba despre Transilvania şi Bucovina. Societatea „Carpaţii“ a fost fondată pe 24 ianuarie 1882 la Bucureşti şi coagula toată spuma intelectualităţii româneşti naţionaliste, unioniste şi iredentiste. În anul 1883 număra peste 2.000 de membri şi Eminescu încerca să aducă împreună toate organizaţiile naţionaliste studenţeşti din ţară pentru un singur scop: realizarea „Daciei Mari“. „Societăţile Carpaţii, Matei Basarab şi Balcanii erau, în concepţia sa, forme de contracarare a maladiei noastre seculare - cea mioritică a discordiei.(...) Încă din perioada vieneză el a încercat să împace societăţi studenţeşti rivale, înscriindu-se ca membru în ambele, gest neînţeles nici de contemporani, nici de posteritatea critică“, arată Codreanu în aceeaşi lucrare. În primul rând Eminescu dorea unirea cu Transilvania şi Bucovina. „Societatea Carpaţii avea drept ţintă refacerea Daciei Mari, proiect ce prefigurează România Mare de la 1918. Iar Eminescu era o personalitate centrală a Societăţii Carpaţii, principala voce pentru Transilvania, cum se exprimă N. Georgescu, ca şi pentru Bucovina sau Banat şi Basarabia“, adaugă Theodor Codreanu. De altfel, prin activitatea sa publicistică, Eminescu a instigat în permanenţă la revoltă împotriva Austro-Ungariei. Şi asta încă din tinereţe, ca student la Viena. A fost aproape arestat pentru curajul său.
Citeste mai mult: adev.ro/o4mjif
Restituiri:
“Astăzi credem că ar fi venit timpul ca să pretindem şi noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp să declarăm neted şi clar că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orişicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemţi. Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunei noastre. Faţă cu orice încercare de deznaţionalizare ori suprematizare, întrebăm cu răceală şi conştiuţi de drepturile ce ni le dă aboriginetatea noastră şi spiritul secolului: ,,Cine sunt aceşti oameni şi ce vor ei în ţara noastră?””Mihai Eminescu / Varro [Sa facem un Congres – Ziarul „Federatiunea„, Pesta, 5/17 aprilie 1870]
“Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă moi si împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boheme, contrarii vor sti totdeauna să ametească capetele pâna si a conducătorilor nostri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cum că Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta simt de dreptate, încât să redea, de exemplu, autonomia Transilvaniei, pe care au răpit – o fără consimtământul Românilor? – Si apoi nici nu avem noi să cerem de la unguri ceva, căci ei nu sunt competenti să ne dea nimica.”
Mihai Eminescu [În Unire e tăria – Ziarul „Federatiunea„, Pesta, 22/10 Aprilie 1870]
“Una din cele mai frumoase serbari intocmite de societatea academica Romania Juna din Viena, a fost serbarea de la Putna din 15/27 august 1871 in memoria lui Stefan cel Mare. Toata suflarea romaneasca a primit cu cea mai deplina insufletire mareata idee, spre a aduce omagii de pietate si veneratiune aceluia ale carui oseminte se odihnesc de trei secole si jumatate in vechea manastire zidita de dansul A fost intaia serbare la care au luat parte romanii din toate tarile locuite de dansii si ideea aceasta a purces de la Eminescu (…)
Cel mai de seama lucru pentru Eminescu era insa rezultatul moral al acestei serbari,
el zicea ca se va radica simtul national, aproape adormit pana atunci si va lua avant
nou iar studentii ce au sosit din toate partile si au facut cunostinta si legaturi de
prietenie intre dansii vor lua cu sine impresii nesterse si vor fi pe vremuri propagatorii cei
mai zelosi ai ideii ca lucrand uniti si condusi de acelasi ideal vor contribui la desteptarea si
marirea neamului lor in provinciile de unde se trag. A fost si foarte multa inteligenta tot
barbati marcanti din toate tarile locuite de romani. Si ei au facut cunostinta mai de
aproape, si intre dansii au urmat un schimb de vederi si nu se poate ca acest fapt sa nu
influenteze activitatea lor publica si sa nu aiba urmari binefacatoare pentru neamul intreg.
Zicea mai departe ca studenti, popor si inteligenta cu totii au vazut si s-au convins ca
hotarele nu pot impiedica manifestarile entuziaste ale unui popor pentru o idee pe care au
urmarit’o si serbarea de la Putna. Desi despartiti prin hotare toti stiu ca sunt unul si acelasi
neam, si aceasta convingere va mari puterea lor de rezistenta si ii va oteli in lupta pentru
neam, lege si tara.”
el zicea ca se va radica simtul national, aproape adormit pana atunci si va lua avant
nou iar studentii ce au sosit din toate partile si au facut cunostinta si legaturi de
prietenie intre dansii vor lua cu sine impresii nesterse si vor fi pe vremuri propagatorii cei
mai zelosi ai ideii ca lucrand uniti si condusi de acelasi ideal vor contribui la desteptarea si
marirea neamului lor in provinciile de unde se trag. A fost si foarte multa inteligenta tot
barbati marcanti din toate tarile locuite de romani. Si ei au facut cunostinta mai de
aproape, si intre dansii au urmat un schimb de vederi si nu se poate ca acest fapt sa nu
influenteze activitatea lor publica si sa nu aiba urmari binefacatoare pentru neamul intreg.
Zicea mai departe ca studenti, popor si inteligenta cu totii au vazut si s-au convins ca
hotarele nu pot impiedica manifestarile entuziaste ale unui popor pentru o idee pe care au
urmarit’o si serbarea de la Putna. Desi despartiti prin hotare toti stiu ca sunt unul si acelasi
neam, si aceasta convingere va mari puterea lor de rezistenta si ii va oteli in lupta pentru
neam, lege si tara.”
Teodor V. Stefanelli, fost coleg de scoala cu Eminescu atat in Liceul de la Cernauti
cat si la Universitatea din Viena si participant la Congresul de la Putna din 15 august 1871.
cat si la Universitatea din Viena si participant la Congresul de la Putna din 15 august 1871.
“La 5 iunie 1883, se facu in Iasi cu mare pompa inaugurarea statuei lui Stefan cel Mare.
Suveranul, toate autoritatile statului, corpurile legiuitoare si un public foarte numeros se
adunara in Iasi din toate partile tarii si chiar din provinciile romane ale imperiilor
invecinate. Profitand de imprejurare ca un mare numar de membri vechi ai societatii literare
printre care si Eminescu, se gaseau cu acea ocaziune in Iasi, “Junimea” tinu o mare
intrunire. In acea sara Eminescu ne ceti cunoscuta sa Doina populara scrisa cu ocaziunea
serbarii si care incepe cu cuvintele:
Suveranul, toate autoritatile statului, corpurile legiuitoare si un public foarte numeros se
adunara in Iasi din toate partile tarii si chiar din provinciile romane ale imperiilor
invecinate. Profitand de imprejurare ca un mare numar de membri vechi ai societatii literare
printre care si Eminescu, se gaseau cu acea ocaziune in Iasi, “Junimea” tinu o mare
intrunire. In acea sara Eminescu ne ceti cunoscuta sa Doina populara scrisa cu ocaziunea
serbarii si care incepe cu cuvintele:
De la Nistru pan’ la Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s’a
Ca nu mai poate strabate
De atata strainatate.
Efectul acestor versuri pesimiste care contrastau asa de mult cu celelalte ode ce se
compusese cu ocasiunea acelei stralucite serbari, fu adanc indiscriptibil.
In contra obiceiului “Junimii” careia nu-i placea sa-si manifeste entusiasmul pentru intaia
data de doua zeci de ani de cand exista societatea un tunet de aplausuri isbucni la
sfarsitul cetirii si mai multi dintre numerosii membri presenti imbratisara pe poet.
compusese cu ocasiunea acelei stralucite serbari, fu adanc indiscriptibil.
In contra obiceiului “Junimii” careia nu-i placea sa-si manifeste entusiasmul pentru intaia
data de doua zeci de ani de cand exista societatea un tunet de aplausuri isbucni la
sfarsitul cetirii si mai multi dintre numerosii membri presenti imbratisara pe poet.
Aceasta cetire a fost cea din urma a lui Eminescu. (…)”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu