marți, 14 mai 2013

Adolescenta si bolile cu transmitere sexuala

http://www.facebook.com/pages/S%D3%91n%D3%91tatea-cel-mai-de-pret-lucru/246001882206226
Adolescenţa este o perioada de tranziţie de la copilărie la vârsta de adult tânăr. Adolescenţa începe la pubertate (către 11-13 ani la fete şi 13-15 ani la băieţi) sşi este insotita de importante transformări pe planurile biologic, psihologic şi social. Cuvântul adolescenta vine din cuvantul latinesc adolescere, care înseamnă a creşte. Când oamenii folosesc cuvântul adolescenţă, de obicei se referă nu numai la schimbarile fizice ci si la noile ganduri,sentimente, relaţii şi responsabilităţi pe care le au copiii care devin tineri adulţi.

Transformarile fizice - adolescenţa se caracterizează prin începutul maturării genitale, cu dezvoltarea gonadelor (glandele reproducatoare, ovarele şi testiculele) si a caracterelor sexuale secundare (semnele exterioare ale diferenţei între sexe). Creşterea se accelerează, mai întâi la fete, mai tarziu la băieţi. Vocea se schimbă, morfologia se transformă după sexe.
- La băieţi, se înregistrează o creştere a volumului testicular şi a lungimii penisului, cu apariţia primelor ejaculări, masa musculară devine mai mare, umerii se lăţesc. Mai tarziu începe să se instaleze pilozitatea de tip masculin.
- La fete, uterul şi ovarele cresc in volum. Ciclul menstrual succede, după un interval de aproximativ 2 ani, primei manifestari de formare a sânului. Formele se dezvoltă (sâni, şolduri, bazin), cu apariţia pilozităţii de tip feminin.

Transformarile psihologice adolescenţa este o perioada normală de conflicte, necesară unui echilibru ulterior, si a carei complexitate nu se pretează deloc unor discursuri prea generalizatoare. Totodata, adolescenta poate fi considerată ca o evoluţie dinamică, având drept finalitate autonomia, identitatea şi adaptarea sexuală. adolescentul simte nevoia de a evada din eul său, de a-şi lărgi interesele dincolo de cercul familial. Identificării cu parinţii i se suprapune identificarea cu însuşi grupul de vârstă, cu eroul colectiv, "gaşcă". Aici intervine clasicul "conflict al generaţiilor". Tânărul se exprimă prin afirmaţii sau negaţii tăioase, fără a-i păsa de contradicţii şi este în căutare de dezbateri. Adultul nu trebuie să confunde aceasta dorinţă de a dezbate cu provocarea. În pofida aparentelor, adolescentul este necruţător cu el însuşi. În faŢa corpului său, a capacitatilor sale de seducţie, el poate trăi un sentiment de nesiguranţă chiar de ruşine. În acelaşi timp, el este torturat de remiviscenţa complexelor infantile (oedipiene, îndeosebi). Tânărul, dacă are înclinaţii spre revolta, e neliniştit de normalitate. Pentru el e important să-l asiguri că mijloacele de interpretare statistică, atât de relative, sunt depăşite de calitatea experienţei amoroase. De asemenea, adultul nu trebuie să-i destabilizeze prin ironie sau jenă, în ce priveşte problemele pubertăţii sale (primul cicluacneea, particularitatile formelor corporale). O masturbare, supapa adesea culpabilizanăa, un ataşament homosexual trecător, care traduce căutarea idealizată a unui duplicat, a unui confident, nu trebuie blamate niciodată.
Datorită frânei pusă în faţa eliberării sexuale de teama de SIDA, de darea la o parte din structurile familiale, de incertitudinea viitorului profesional, adolescentul de azi, care nu mai beneficiază de vechile sisteme de referinţă, depinde cu atât mai mult de o cooperare si de un dialog sincer cu adultul pentru a aborda astfel de probleme ca si: contracepţia (50% dintre adolescenţi au primul contact sexual inaintea varstei de 17 ani; intre 7 si 10% din întreruperile voluntare de sarcina sunt practicate pe minore), prevenirea delincventei, a toxicomaniei, a îmbolnavirii de sida etc. adolescentul are nevoie de adult pentru a-i vorbi de fericire, de sensul vieţii. În acest fel, elanurile inimii şi spiritului, atât de bogate în timpul acestei "vârste ingrate", vor avea sanşa să nu dispară odată cu ea.

Tulburarile adolescentei
- Tulburarile fizice care trebuie depistate cu prioritate privesc locomotia (scolioza), dintii (carii, dentitia de minte) si pielea (acneea). De asemenea, trebuie supravegheate functiile vizuala si auditiva. Examenul ginecologic, atunci cand se dovedeste necesar, trebuie să fie explicat clar unei tinere fete.
- Tulburările de greutate şi de alimentaţie pot fi legate de un surmenaj, de o lipsa de somn, dar şi de o infectie necunoscuta (primo-infectia tuberculoasa, o parazitoza).
- Tulburările de comportament sunt, de asemenea, variate dar - în general - benigne, deşi ele supără anturajul. "Criza de originalitate juvenilă" trebuie să ne îngrijoreze mai putin prin excesele ei decât prin absenţa ei. Retragerea în sine, persistenţa unui comportament copilăresc, mai ales dacă sunt insotite de un regres la învăţătura şi de o dispariţie a oricărei plăceri ar trebui în aceeaşi măsură să alerteze părinţii ca şi o prea zgomotoasa "furie de a trăi". Astfel de semne preced sau însoţesc adesea o depresie, chiar o psihoză. Toxicomania, delincventa, anorexia, bulimia, sinuciderea constituie alte riscuri preocupante.
Uscarea gurii, nevoia continua de a bea, o roşeata conjunctivală pot trada un consum de droguri. O fugă de acasă nu trebuie niciodată nici dramatizată, nici banalizaăa. O consultare medicală specializată, deşi întotdeauna de dorit, nu aduce rezolvări miraculoase. În toate cazurile, prognoza depinde de calitatea şi soliditatea exemplelor parentale, care-l ajută pe adolescent sa-si restabileasca constiinţa propriei valori, să se iubească pe sine pentru a-şi iubi mai bine aproapele. ( sursa: www.sfatulmedicului.ro)

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) afectează mai ales vârsta tânără, la debutul vieţii sexuale. Este vorba aici despre adolescenţii şi tinerii care îşi încep viaţa sexuală dar şi cei care au o igienă a organelor genitale deficitară. Printre mijloacele de transmitere a acestor boli, în afara de contactul sexual, amintim şi contactul cu zona infectate (în cazul candidozelor), contactul cu obiecte infectate (ace), transmitere de la mama la fat, etc.
 
Ce probleme ridica BTS?
Infecţiile cu transmitere sexuală pun probleme terapeutice grave, care odată ce nu sunt depistate şi tratate, pot exacerba mai tarziu. De exemplu, contactarea gonoreei, care nu este tratată la timp, pune probleme în primul rând de rezistenţa la antibiotice, iar lipsa tratamentului radical în cazul SIDA poate conduce inclusiv la moarte. Totodată, BTS afectează fertilitatea, reproducerea umană în general.

 Care sunt bolile cu transmitere sexuala?
 În cadrul BTS intra o multitudine de boli, printre care cele mai importante sunt sifilisul, infecţia gonococică, trichomoniaza, chlamydiaza, herpesul genital, infectia HIV şi candidoza vaginală.  Vom vorbi despre fiecare în parte şi ce este de făcut în cazul in care am contactat aceste boli.

Sifilisul este dat de infecţia cu Treponema Pallidum. El este impartit în trei etape – sifilis primar, secundar, terţiar (lantent), dar există şi sifilis congenital, dobândit prin infecţia fătului de la o mamă purtătoare. Diagnosticul de sifilis este unul serologic sau ultramicroscopic, iar testarea pentru sifilis este recomandată atat adolescenţilor care îşi schimbă des partenerii, cât şi pentru gravide, de cel puţin doua ori pe parcursul sarcinii.
Primul simptom în cazul sifilisului primar este apariţia unor pete roşii (macula eritematoasă) care se erodează, se adânceşte şi apoi devine o ulceraţie dureroasă ân cazul suprainfectării. La fete sunt afectate labia, vaginul, uretra şi perineul, ambelor sexe fiindu-le afectate regiunea ano-rectală, mamelonară, buzele şi amigdalele. Sifilisul secundar este considerat a fi o stare septică a infecţiei, când apar silifidele (pete mici, roz pal, care ies putin in relief – papule). Acum pot apărea stări asemănătoare gripei, cefalee, lipsa poftei de mâncare, dureri musculare, articulaţii, durere la urinare.
Tratamentul sifilisului se realizează cu penicilina administrate sub atenta supraveghere a medicului de dermato-venerologie. 
Infectia gonococica este dată de N. Gonorrheae, un coc Gram pozitiv, care poate da infertilitate. Se poate complica cu o infecţie duală gonococ-chlamydia. La nou-nascuţi dă oftalmie gonococică, care poate duce la orbire. Diagnosticul se pune prin microscopie directă sau cultură. În vederea tratamentului este obligatoriu testarea sensibilităţii în vitro înainte de antibioterapie, care se poate realiza cu cefalosporine de generaţia a II-a, fluoroquinolone sau spectinomicină. Se recomandă asocierea de rutină a tratamentului antichlamydial. Simptomele apar la 2-3 zile de la contactul sexual, care sunt secretii abundente galben-verzui, senzatie de ursturime si arsuri la urinare, mucoasa congestionata si rosie, etc. Acestea pot dispărea în 8 săptămâni de la aparţie, dar nu înseamnă ca v-aţi vindecat, ci că boala se cronicizează. Gonoreea se transmite prin contact direct sexual sau mai rar prin folosirea obiectelor comune sanitare. 
Trichomoniaza este dată de infecţia cu T. vaginalis, care este diagnosticată prin microscopie directă. Tratamentul se realizează prin administrarea de metronidazol sau tinidazol. Cel mai des, indivizii infectaţi sunt asimptomatici, dar atunci cand exisşa simptome, acestea sunt secreţii de culoare galbenă, abundentă, însoţite de iritaţie vulvară. 
Chlamydiaza este dată de C. trachomatis, care este o infecţie frecvent asimptomatică, dar cu sechele grave. Diagnosticul este fie imunochimic fie pe baza culturilor. Se recomandă screeningul adolescentelor gravide pentru ca infectia cu C. trachomatis poate da conjunctivita chlamidială la nou-nascut şi pierderea vederii. Tratamentul de elecţie se realizează cu macrolide sau doxiciclină, fluoroquinolone. Întrucat este o infecţie asimptomatică, orice apariţie a durerilor la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzaţie de înţepături, menstruaţie neregulată, arsuri ân timpul urinării, etc necesită o vizită imediată la medicul ginecolog.
Herpesul genital se tratează cu Aciclovir oral şi poate complica sarcina. Diagnosticul este clinic, iar marea majoritate a pacienţilor sunt asimptomatici. Oricum, la orice apariţie a durerilor la urinare, secretţilor abundente sau iritaţiilor este bine sa fie consultat un specialist în ginecologie sau dermato-venerologie.
Candidoza vaginală este cea mai frecventa vaginită. De obicei apar recurente după tratament, unul dintre factorii stimulatori ai recurenţelor fiind sarcina. Nu este o infecţie care să producă multe probleme, însă trebuie avută în vedere oricând apariţia de secreţii abundente, galbene, urât mirositoare.
Infectia cu HIV, una dintre cele mai periculoase infectii pe cale sexuală, trebuie evitată prin toate mijloacele posibile, în primul rând prin protecţia cu prezervativ. Nu există un tratament curativ, de aceea se pune mult accent pe prevenire si screeningul tinerilor. SIDA predispune la diferite boli, denumite şi infecţii oportuniste, care pot evolua spre cancer. Portile de intrare în organism al virusului HIV sunt rănile deschise, suprafeţele iritate, zgâriate şi inflamate ale pielii şi ţesuturile sensibile precum mucoasa vaginală. Lichidele care poartă virusul sunt sângele, sperma, laptele de mama, secretiile vaginale, etc. ( sursa: adoxx.ro)
ALTE INFORMAŢII puteti găsii şi accesând link-urile de mai jos.
  
PUBERTATEA LA BAIETI http://www.youtube.com/watch?v=3IQwD09xk6g
 http://www.sexulvsbarza.ro/gallery/fetele-vs-barbie-sau-pubertatea-la-fete

http://www.sexulvsbarza.ro
http://www.romedic.ro/boli-cu-transmitere-sexuala/

http://www.facebook.com/pages/S%D3%91n%D3%91tatea-cel-mai-de-pret-lucru/246001882206226

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu