BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: 31 MARTIE se implinesc 78 de ani de la naşterea ge...

BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: 31 MARTIE se implinesc 78 de ani de la naşterea ge...: "BIOGRAFIE : NICHITA STANESCU s-a născut la Ploieşti in Judeţul Prahova pe 31 martie 1933 cronolog..."

31 MARTIE se implinesc 78 de ani de la naşterea geniului Nichita Stanescu

BIOGRAFIE :

NICHITA STANESCU s-a născut la Ploieşti in Judeţul Prahova pe 31 martie 1933
cronologie:
1952: Se căsătoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescentă dar tinerii se despart după un an.
1955: Transcrie Argoticele sale care nu au fost publicate si văzute ca profund neserioase.
1957: În martie Nichita Stănescu debutează simultan în revistele Tribuna si Gazeta literară din Cluj cu trei poezii.
1957 - 1968: Este pentru scurt timp corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare (director Zaharia Stancu).
1960: La sfârsitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii, 112 pagini de poezii.
1962: La 6 iunie se căsătoreste cu Doina Ciurea, a cărei dragoste de aproape zece ani va fi subiectul volumului O viziune a sentimentelor.
1963: Primul pas peste hotare al poetului, în Cehoslovacia.
1964: Apare la începtul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaste pe Gabriela Melinescu, în tensiunea relatiei lor poetul creează cele mai explozive opera ale sale.
1965: Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp, 84 de pagini.
1966: Publică doar 11 Elegii, totate Elegiile vor apare anul viitor în prima sa antologie, Alfa.
1967: Trei cărti ale sale sunt tipărite, Rosu Vertical, antologia Alfa, si volumul de poezii Oul si sfera. Poemele sale încep sa aiba o aură melancolică cu o stare de regret.
1969: Tipăreste Necuvintele, 216 pagini de poezii în acest volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare si volumul de poezii Un pamânt numit România, 150 de pagini. Este numit redactor sef adjunct al revistei Luceafărul, alături de Adrian Păunescu
1970 - 1973: Este redactor sef adjunct la România literară, revistă condusă de Nicolae Breban.
1970: Publică În dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii, si a doua sa antologie, Poezii. Sustine o rubrică lunară în revista Arges.
1971: Apar în Iugoslavia două cărti traduse, Belgradul în cinci prieteni, editie bilingvă de poezii inedite si Nereci.
1972: Publică două noi volume de poezii, Belgradul în cinci prieteni si Măretia Frigului. Pentru volumul de eseuri Cartea de recitire obtine pentru a treia oară Premiul Uniunii Scriitorilor.
1973: Scoate o antologie numai de poezii de dragoste Clar de inimă.
1974: În martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui îngrozitor tunel oranj - odiseea sa "spatială" va continua.
1975: Obtine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie premiul international "Gottfried von Herder". Tipăreste a patra sa antologie, Starea poeziei, în populara colectie "Biblioteca pentru toti". E publicist comentator la România literară. Se mută în ultima sa locuintă, Str. Piata Amzei nr. 9.
1977: La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să salveze pe prietenul său Nicolae Stefănescu, si este lovit de prăbusirea unui zid după cutremur. În urma socului face o scurtă paralizie a părtii stângi a corpului care va lăsa urme si după vindecare.
1978: Publică volumul de poezii Epica Magna, 216 de pagini, cu care primeste premiul "Mihai Eminescu" al Academiei.
1979: Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.
1980: Propus de Academia suedeză, poetul candidează la Premiul Nobel alături de Elitis, Frisch, Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec Odysseas Elitis. Discul "Nichita Stănescu - o recitare" este scos de "Electrecord".
1981: În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă si poetul se internează la spitalul Fundeni.
1982: În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri si semne, subintitulat "Recviem pentru moartea tatălui" este o selectie din tot ce a scris poetul de la ultima sa aparitie editorială. În iulie se căsătoreste cu ultima sa sotie, Todorita Tărîtă (Dora). Călătoreste prin Macedonia si Iugoslavia înainte sa-si fractureze piciorul stâng în noiembrie în Vrancea care-l va imobiliza în casă sase luni.
1983: Ascunde fată de toti semnele maladiei sale si afisează un optimism cu care si medicii sunt uimiti de rezistenta si vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, împlinirea a 50 de ani a poetului este aproape o sărbătoare natională în lumea artei si literaturii. Continuă să apară traduceri a poeziilor sale peste hotare, în mod special în Iugoslavia unde va avea o criză foarte gravă, necesitând interventia medicilor. Mai recită poezii si la Timisoara si la Drobeta-Turnu Severin, la nunta prietenilor săi de familie pe 9 decembrie. Se întoarce cu trenul, si cu greu, la Bucuresti cu Dora si cu tinerii nou căsătoriti seara târziu pe 12 decembrie. Pe la miezul noptii durerile din zona ficatului sunt îngrozitoare si este adus cu salvarea la spitalul de Urgenta unde crizele devin extrem de violente si poetul se stinge din viată la orele două si zece minute.

OPERA LUI NICHITA STANESCU ( Volume de poezii ) :

• 1960 - Sensul iubirii
• 1964 - O viziune a sentimentelor
• 1965 - Dreptul la timp
• 1966 - 11 elegii
• 1967 - Obiecte cosmice (Alfa)
• 1967 - Roşu vertical
• 1967 - Oul şi sfera
• 1968 - Laus Ptolomaei
• 1969 - Necuvintele
• 1969 - Un pământ numit România
• 1970 - În dulcele stil clasic
• 1971 - Belgradul în cinci prieteni
• 1972 - Măreţia frigului
• 1978 - Epica Magna
• 1979 - Opere imperfecte
• 1982 - Noduri şi semne
• 1982 - Oase plângând
• Volume antologice
• 1985 - Ordinea cuvintelor
• 2002 - Nichita Stănescu - Opere

Prima poezie a lui Nichita Stanescu:
Intr-o zi cam pe la pranz

Intr-o zi cam pe la pranz,
Gheorghita mergea cu-n manz
Cum mergea manzu-agale
ii iesi un hot in cale
Hotul fiind bandit din fire
ii luo manzu cu grabire
Gheroghita ramase cu buza umflata
ca n-a avut cu el o bata lata
pe bandit sa-l bata.
(1940)

BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: CENTRUL CULTURAL AL ORASULUI OVIDIU VA INVITA LA...

BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: CENTRUL CULTURAL AL ORASULUI OVIDIU VA INVITA LA...: "Etimologie Nowüz(persiana:نوروز, kurda: Newroz, pronuntia si scrierea cuv..."

BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: CASA DE CULTURA A ORASULUI OVIDIU VA INVITA LA NE...

BIBLIOTECA ORĂŞENEASCĂ OVIDIU - O POARTĂ SPRE CUNOAŞTERE: CASA DE CULTURA A ORASULUI OVIDIU VA INVITA LA NE...: "Etimologie Nowüz(persiana:نوروز, kurda: Newroz, pronuntia si scrierea cuv..."

CENTRUL CULTURAL AL ORASULUI OVIDIU VA INVITA LA NEVRUZ, 26 MARTIE ORELE 16

Etimologie

            Nowüz(persiana:نوروز, kurda: Newroz, pronuntia si scrierea cuvantului variaza in functie de popor, Azerbaijian: Novruz) este sarbatoarea iraniana de Anul Nou, si se sarbatoreste in Iran, Turcia, Azerbaijian, Afganistan, Albania, Georgia, si in alte tari din Asia Centrala precum Turkmenistan, Tajikistan, Uzbekistan, Kırkızstan si Kazakhstan, la fel ca si de alte popoare iraniene si turcice din Iraq, Siria, Liban, Pakistan, India, Nord-vestul Chinei, in Caucaz, Crimea si in Balcani.

               Nevruz marcheaza prima zi a primaverii si prima zi din Calendarul Persian. Este sarbatorita pe 21 martie si coincide cu echinoctiul, evenimentul astronomic care anunta inceputul primaverii in emisfera nordica.

             Desi nu apartine religiei islamice, Nevruz este inca sarbatorita in Iran si alte tari. Cuvantul vine din limba persana veche si are semnificatia “o noua zi”.

           Termenul Nooroz a aparut pentru prima data in scrierile persane in al doilea secol al erei noastre, dar era o zi importanta si in perioada 648-330 i.e.n., cand regii popoarelor aflate sub controlul imparatilor persani aduceau daruri de Nowruz.

Legenda Nevruzului

 „Legenda spune că străbunii noştri, cu mii de ani în urmă, datorită unei catastrofe naturale, au rămas închişi între zidurile unor munţi înalţi, Erghenegon. Iar munţii erau atât de înalţi încât erau imposibil de escaladat. Au găsit aici zăcăminte de cărbuni şi minereuri pe care le-au prelucrat, au crescut animale, într-un cuvânt şi-au continuat viaţa. Tot exploatând minereurile, peretele s-a subţiat probabil şi un lup a fost văzut ieşind. I-au luat urma lupului şi mare le-a fost mirarea şi bucuria că au putut să iasă şi ei prin acel loc. Aceea zi a corespuns cu ziua de 21 martie, zi care în calendarul cu 12 animale a vechilor turci este considerat ziua când încep înnoirile, adică dă colţul ierbii, vremea se încălzeşte şi totul se trezeşte la o nouă viaţă. Altfel spus începe un an nou”. Aceasta este legenda Nevruzului, sărbătoare care corespunde echinocţiului de primăvară şi care este, pentru lumea turcică, cea mai importantă sărbătoare preislamică etnofolclorică, marcând noul an solar.

            Nevruzul este ziua în care poporul turc s-a răspândit în cele patru zări ale lumii. Musulmanii sunniţi leagă momentul de Nevruz de naşterea lui Ali, fiul profetului Mohamed.

Această sărbătoare începe cu o curăţenie generală, iar lumea aruncă în foc hainele vechi şi-şi cumpără altele noi, aceasta simbolizând că necazurile şi supărările se aruncă odată cu hainele cele vechi. Apoi, oamenii sar peste foc.

Se gătesc totodată peste şapte feluri de mâncare, pentru că şapte este un număr cu noroc. Se fac foarte multe prăjituri, mâncăruri din carne de oaie, bucate tradiţionale specifice.

Se vopsesc şi ouă roşii care semnifică speranţa, bucuria, lumina. Oamenii ciocnesc ouăle pentru că este un vechi proverb care spune că “Până ce coaja oului nu va cădea la pământ, nu va sosi primavăra”.

Tinerii iau o creangă pe care o împodobesc cu ghiocei, cu batiste brodate, cu flori de primavară, şi colindă din casă în casa să aducă Nevruzul, adică vestea primăverii. Sunt răsplătiţi cu dulciuri, prăjituri, şi bănuţi, iar aceste mici daruri se numesc “nevruzie”

Nu sunt uitaţi nici morţii. În aceste zile se face curăţenie la morminte, se răsădesc flori, se citesc rugăciuni şi se dă de pomană săracilor.

Simbolurile Nevruzului sunt grâul încolţit, care semnifică noul an, focul prezent şi în casele oamenilor care aprind lumânări în cele patru colţuri ale camerelor. De asemenea, tinerii fac focuri în jurul cărora dansează şi recită versuri despre această sărbătoare.