Marea Neagra are nevoie de ajutorul nostru acum! Doar impreuna o mai putem salva! Ia-ti angajamentul de a o ajuta! Ajuta Marea Neagra acum!
Ia-ti angajamentul fata de Marea Neagra!
Fiindca vreau sa particip si eu la protectia Marii Negre, ma angajez sa fac urmatoarele lucruri simple: 1. De fiecare data cand voi merge la plaja, voi arunca la cos nu numai propriul gunoi, dar si cel putin un deseu care nu-mi apartine dar pe care-l gasesc pe nisip sau in mare. 2. Acasa, voi incerca sa economisesc astfel apa:
- voi repara bazinul toaletei, daca apa curge tot timpul;
- voi inchide robinetul, in timp ce ma spal pe dinti;
- voi scurta timpul petrecut sub dus;
- nu voi mai lasaapa sa curga in timp ce spal vasele. 3.Nu voi mai arunca niciodata in vasul de toaleta sau in chiuveta substantele uleioase, vopselele sau alte substante chimice. Voi intreba autoritatile locale care este cea mai sigura metoda de depozitare a acestor materiale periculoase. 4.Voi planta copacei, gard viu/arbusti sau flori in spatiile goale din jurul casei sau a blocului in care locuiesc. Voi vorbi, si-i voi convinge si pe vecinii mei sa participe la ingrijirea acestora. Copacii reprezinta un veritabil filtru natural pentru deseurile menajere lichide si apele de siroire, inainte ca acestea sa ajunga in mare sau alte cursuri de apa. 5. De cite ori voi merge la piata sau la super-market, voi lua la mine propria sacosa si nu voi mai accepta alte pungi din plastic, daca nu am nevoie. Voi incerca sa nu cumpar la bucata si voi cumpara produse cu mai putin ambalaj. 6.Voi afla unde sunt depozitate si cum sunt tratate deseurile produse in familia mea (gunoiul si apele menajere). Daca nu sunt multumit/a de situatia actuala, ii voi scrie primarului si voi semna scrisoarea impreuna cu cel putin doua persoane.
La şapte decenii de la organizarea unei ample expoziţii dedicată artiştilor reuniţi în celebrul „Grup al celor patru” - Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han - Centrul Cultural ArtSociety a hotărât să readucă pe simeze lucrărilor reputaţilor plasticieni. Printre zecile de opere expuse la galeria ArtSociety din capitală se află şi 11 lucrări din valorosul patrimoniu al Muzeului de Artă Constanţa. Potrivit directorului instituţiei de cultură de la malul mării, criticul de artă Doina Păuleanu, în expoziţie sunt prezentate creaţii realizate până în 1933 de Nicolae Tonitza - printre care un portret de copil şi un peisaj realizat la Mangalia, Ştefan Dimitrescu - un peisaj dobrogean şi „Castel Brâncovenesc din Sâmbăta de Sus”, Francisc Şirato - „La gherghef” şi Oscar Han.
Evenimentul plastic a fost organizat în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu Quintus”, Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul de Artă „Vasile Pârvan”, Bârlad, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi, Pinacoteca Municipiului Bucureşti şi Cabinetul de Stampe al Academiei Române. Expoziţia poate fi vizitată până pe 28 noiembrie, de marţi până sâmbătă, între orele 11.00 şi 19.00 şi duminica între 11.00 şi 14.00.
Grupul celor Patru s-a constituit în anul 1925, având la bază concepţia comună despre artă a protagoniştilor: pictorii Tonitza, Dimitrescu, Şirato şi sculptorul Oscar Han. Timp de aproape un deceniu „cei patru” au organizat şi au expus împreună sub acest nume. Grupul s-a destrămat în 1933, când a murit Ştefan Dimitrescu, în anii următori organizându-se alte expoziţii sub acest nume.
Ziua de 31 Octombrie a fost desemnata ca Zi Internationala a Marii Negre in anul 1996 cand toate cele 6 tari riverane au semnat Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra. Acest plan contine cel mai cuprinzator set de strategii / politici initiate pentru salvarea si reabilitarea uneia dintre cele mai poluate mari ale lumii. Situatia ecologica a Marii Negre s-a inrautatit in ultimii 35 de ani datorita reziduurilor transportate de raurile din 17 tari, pescuitului excesiv si a deversarilor necontrolate de produse petroliere. In Romania, Turcia, Rusia, Ucraina, Georgia si Bulgaria, deseurile solide aruncate direct pe tarm si apele menajere deversate au produs dezechilibre grave ale ecosistemului marin. In incercarea de a mai face ceva pentru aceasta minunata mare pe care grecii au numit-o candva marea ospitaliera � Pontus Euxinus � la 31 octombrie 1996 ministrii mediului din Bulgaria, Georgia, Romania, Turcia, Federatia Rusa si Ucraina s-au intalnit la Istanbul pentru a semna Planul Strategic de Actiune pentru Marea Neagra, cel cuprinzator program adoptat vreodata pentru salvarea uneia dintre cele mai poluate mari de pe Terra. Acest Plan Strategic de Actiune este rezultatul a 3 ani de studii, cercetari si consultari, care au confirmat faptul ca mediul Marii Negre este puternic afectat, dar a demonstrat, in acelasi timp, si faptul ca situatia nu este total lipsita de speranta. Documentul semnat nu a reprezentat doar o declaratie de intentie cu caracter general ci a fost si un angajament clar pentru trecerea la actiune. El contine masuri stricte pentru controlul tuturor surselor de poluare, dar orientarea sa nu este restrictiva ci constructiva. O mare curata si un mediu reabilitat ecologic pot oferi mai multe beneficii economice, inclusiv venituri si locuri de munca in turism, pescuit, acvacultura. Planul Strategic nu urmareste numai sa salveze mediul de la degradare ci, de asemenea, sa puna bazele unei dezvoltari durabile in intreaga regiune. Poluarea marina nu tine cont de granite. Marea Neagra poate fi salvata doar daca cele 6 tari vor conlucra pentru acest scop comun. In acest sens se impune ca autoritatile, sectorul de afaceri, organizatiile neguvernamentale si cetatenii sa-si asume o parte din responsabilitatea fata de protectia mediului marin si costier prin schimbarea atitudinii, intelegand necesitatea unor actiuni privind dezvoltarea durabila a Marii Negre.
Una dintre principalele amenintari la starea de conservare a ecosistemelor Marii Negre vine dinspre sarurile de azot si fosfor originare din ingresamintele chimice din agricultura, dar si din depozitele de gunoi de grajd si apele uzate netratate corespunzator. Acesti « nutrienti » produc o supra-fertilizare a ecosistemelor naturale consumind stocul de oxigen, proces cunoscut sub numele de eutrofizare.
In fiecare an, mii de tone de saruri de azot si fosfor patrund in Marea Neagra, fie datorita metodelor invechite folosite inca in agricultura, fie din apele uzate insuficient tratate. Acesti nutrienti stimuleaza dezvoltarile fitoplanctonului, producind asa numitele « infloriri », si in ultima instanta produc adevarate « zone moarte » unde, in lipsa oxigenului si a luminii, celelalte organisme marine vor suferi reducindu-si populatiile.
Acest proces a avut deja consecinte dezastruoase asupra ecosistemului marin. In anii '80 si '90 se afirma ca Marea Neagra este prima mare din lume care ar putea « muri », in sensul ca nu va mai putea suporta hranirea vietuitoarelor care o populeaza.
Poluarea de origine terestra, distrugerea habitatelor, supra-exploatarea resurselor sale vii, patrunderea speciilor exotice, poluarea cauzata de transportul de petrol si a altor substante periculoase au contribuit la diminuarea biodiversitatii Marii Negre.
Generalitati
Mare Neagra este una dintre cele mai fascinante ecosisteme marine din lume, aproape unica prin aceasta fascinatie. Avind un bazin hidrografic foarte intins si in acelasi timp un schimb limitat de ape cu alte mari si oceane, ea devine astfel extrem de vulnerabila la impactul activitatilor umane desfasurate pe uscat. Marea Neagra are cel mai mare bazin hidrografic din lume, acoperind o treime din suprafata Europei. In fiecare an, riurile tributare deverseaza peste 350 km 3 de apa, 85% provenind din cele trei mari fluvii: Dunarea, Nistrul si Niprul.
Legatura cu Oceanul Modial se face doar prin Strimtoarea Bosfor, foarte ingusta, de doar 700 m latime si 70 m adincime. Desi adincimea Marii Negre depaseste 2000 m, viata marina se desfasoara doar in stratul superior de 150-200 m, adincime sub care mai traiesc doar bacterii care, consumind oxigenul, au dat nastere celei mai intinse « mari anoxice » sau sarace in oxigen.
Datorita acestui urias bazin de drenare, Marea Neagra este afectata de activitatile desfasurate de peste 165 mil. de oameni, profund inconstienti de faptul ca ei sunt vinovati de poluarea acestui bazin acvatic, aproape unic, de pe pamint. Numai in zona de coasta locuiesc permanent 16 mil. oameni, la care se mai adauga 4 mil. de turisti care produc un adevart exod prin statiunile balneo-climaterice in timpul sezonului estival.
Specii invadatoare
In mod paradoxal si ca o ironie a sortii, tocmai conditiile deteriorate s-au dovedit atractive pentru speciile invadatoare, originare din alte mari si oceane, cum a fost de exemplu ctenoforul Mnemiopsis leidyi . Fiindca se hraneste cu zooplancton si puiet de peste, acest organism mic, este o creatura deosebit de daunatoare, putind cauza pagube uriase populatiilor de pesti. Mnemiopsis leidyi a fost identificat in Marea Neagra la inceputul anilor '80, fiind adus probabil o data cu apele de balast ale navelor comerciale tranzitind Marea Neagra, tocmai de pe coastele de est ale Americii de Nord. Pina la mijlocul anilor '90, in toata marea, populatiile acestui invadator aveau sa ajunga la 1 miliard de tone, adica mai mult decit toata captura comerciala de peste din lume.
Ecosistemul marin a inceput sa se refaca numai dupa ce un alt ctenofor exotic, de talie mai mare �Beroe ovata , care, dupa ce a patruns in pelagialul Marii Negre, a inceput sa consume bogata biomasa de Mnemiopsis gasita aici.
VIAŢA CA UN ROMAN În 1954, când îi apare "Toate pânzele sus!", Radu Tudoran are 44 de ani şi o viaţă parcă desprinsă dintr-un roman despre vremile frământate în care i-a fost dat să trăiască. Pe numele său din acte, Nicolae Bogza, se născuse la 8 martie 1910 în comuna Blejoi din judeţul Prahova şi era fratele mai mic al lui Geo Bogza. "Înclinat spre literatură din vremea viselor copilăriei şi apoi dedicat ei în întregime din prima tinereţe", pe la 8 ani şi jumătate, se simţea atras de anumite subiecte pe care le trata doar în gândurile sale, fără a dori să le dea veştmânt literar. Pe la 28 de ani, scrisese câteva mii de pagini, dar încă nu îi trecea prin minte să le publice. Urmează şcoala primară la Ploieşti şi, constrâns de lipsurile materiale prin care trecea familia sa în urma morţii tatălui, urmează Liceul militar, pe care îl va absolvi în 1930. Fără prea mare tragere de inimă urmează şcoala de ofiţeri de la Sibiu, pe care, în 1932, o va absolvi cu gradul de sublocotenent. În 1937 părăseşte definitiv cariera militară şi în 1938 debutează cu un reportaj în Lumea românească, al cărei director era Zaharia Stancu. Prima nuvelă îi apare în ziarul Azi, fiind reporter la mai multe ziare, printre care şi Timpul. Debutează editorial în 1940, cu volumul "Oraşul cu fete sărace", dar adevărata consacrare i-o va aduce romanul "Un port la răsărit"(1942), care se va bucura de o generoasă apreciere din partea lui Perpessicius.
Până în 1944, romanul va cunoaşte nu mai puţin de şase ediţii! Anul 1944 va aduce şi o cotitură, dureroasă, în viaţa scriitorului Radu Tudoran. Romanul "Un port la Răsărit", considerată de Vladimir Streinu "un poem marin unic în literatura noastră descriptivă", va fi interzis pentru "vina" autorului de a-şi fi ales ca loc al acţiunii Basarabia, desprinsă brutal din trupul ţării în urma criminalului pact secret Riebentropp-Molotov. Din păcate, acesta nu era decât începutul unei lungi perioade de marginalizare şi de umilinţe pentru Radu Tudoran. În afara scrisului, Radu Tudoran mai are o altă mare pasiune, de data asta una secretă: pasiunea călătoriilor pe mări îndepărtate. O moştenise, pare-se, de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcţionar la marina comercială. Va rememora o împrejurare-cheie, care spune multe despre fiinţa sa lăuntrică: Un prieten, care va muri de tânăr, îi deschide gustul pentru cartea de aventuri şi, într-un sens mai larg, pentru aventură. "Ne întâlniserăm şi deveniserăm repede prieteni, într-un şantier naval de la Dunăre, aduşi amândoi acolo de o pasiune comună. Abandonându-mi aproape în întregime toate preocupările, chiar şi pe acelea de scriitor, deşi reprezenta principala raţiune a existenţei mele, trei ani m-am străduit pe şantierul acela să-mi construiesc o corabie, instrumentul străvechi de călătorie care a dovedit că pământul este rotund şi a dus, prin toate peripeţiile, la descoperirea lumii. Voiam să redescopăr lumea, într-o viziune personală, şi speram să mă descopăr pe mine.
Adversităţile de toate felurile m-au silit să-mi abandonez planul, dar în cei trei ani, magnifici în amintirea mea, cât am îndurat multe suferinţe şi mi-am construit mari speranţe n-am rămas în urmă nici cu descoperirile, despre mine şi despre lume. Iar ocolul Pământului l-am făcut de multe ori întins pe spate, cu ochii închişi, pe puntea încă neterminată a corăbiei mele, seara, în ceasurile de singurătate şi de visare."
Aceasta ar fi, se pare, aspiraţia secretă care i-a dictat cartea de la prima la ultima pagină şi până şi titlul: "Toate pânzele sus!".
Mai târziu, când numărul exemplarelor adunate din editarea sau re-editarea cărţilor sale depăşea 1.400.000, Radu Tudoran avea din nou ambiţia ca, din banii adunaţi, să construiască o nouă ambarcaţiune. Gustul aventurii nu îl părăsise nici acum, iar cei care l-au cunoscut spun că "a avut, până la bătrâneţe, faima unui bărbat distins şi cuceritor". PERSONAJE TIPICE, ÎN ÎMPREJURĂRI TIPICE
Dincolo de toate acestea, rămâne ideea că, prin ele însele, călătoria şi aventurile lui Anton Lupan şi ale echipajului său de pe goleta "Speranţa" sunt şi o expresie a dorinţei autorului de a evada dintr-o lume închisă şi sumbră a României anilor în care Radu Tudoran îşi scria cartea. Într-o ţară în care nici cu gândul nu gândeai să pleci la un asemenea drum, călătoria parcă fără sfârşit, viaţa de zi cu zi şi, mai ales, întâmplările nemaipomenite prin care treceau Anton Lupan, impreună cu Ismail, cu Ieremia, cu Haralamb, cu Mihu - copilandrul nedespărţit de câinele său, Negrilă, cu Cristea Busuioc sau cu Gherasim şi cu răpitoarea Adnana erau tot atâtea feluri de a evada din contingent şi de a te abandona visării şi, poate, şi speranţei. Iar tulburătorul final al cărţii aducea cu sine şi chemarea tainică a libertăţii: "Era clipa când se vestea faptul cel mare al zilei, la orizont răsăritul fluturându-şi pânzele roşii, deschizând larg poarta soarelui. Iar dincoace, în timp ce etrava îşi începea iar marşul triumfal al plecărilor, «Speranţa» îşi flutura pânzele albe, deschizând tainica poartă a călătoriilor ei viitoare".
Are, de aceea, perfectă dreptate Alex Ştefănescu atunci când vede în acest roman "un episod din biografia virtuală a scriitorului". Sau, dacă vreţi, o revanşă. Ceea ce în viaţa reală autorul nu putea avea - Libertatea -, câştigau întru totul eroii cărţii sale! şi, prin carte, cititorii ei. Tot ca o evadare din chingile vremii ar putea fi privită şi construcţia romanului. E de-ajuns să ne gândim la dogmele realismului socialist - "personaje timpice, în împrejurări tipice" -, după care erau croite cărţile-etalon ale momentului. În schimb, într-un roman de asemenea anvergură, nu ne întâlnim nici cu exploatatori sângeroşi şi nici cu eroi ai clasei muncitoare.
Mai mult, deşi echipajul "Speranţei" colindă peste mări şi oceane, nu se scrie măcar un rând despre exploatarea omului de către om, asta ca să nu mai vorbim că lipsesc cu desăvârşire harnicul detaşament al clasei muncitoare şi, culmea!, partidul său de avangardă. Dimpotrivă, cartea este una senină, care ne insuflă un optimism stenic, reconfortant. Şi, sunt convins, va insufla, mai departe, noilor generaţii.
UN ROMAN PUR ŞI SIMPLU
Fireşte, actualitatea romanului "Toate pânzele sus!" nu se reduce la asemenea confruntări cu un prezent dramatic - devenit trecut. Radu Tudoran însuşi i-a năzuit cărţii sale un sens estetic şi moral înalt: "Autorul nu a dorit să scrie o carte de aventuri, cum s-a numit aceasta, intitulată «Toate pânzele sus!», după o comandă marinărească din vremea corăbiilor pe care le propulsa numai vântul.
Dar el avea o anumită pregătire pentru o asemenea întreprindere, fiindcă făcuse cu multă pasiune experienţa pregătirii navigaţiei cu vele şi, mai târziu, îşi construise chiar o corabie, cu scopul de a călători în jurul lumii. Cum călătoria nu a putut s-o facă, ci doar a visat-o, autorul a convenit să pună visul în carte. Fiind animat de aspiraţii personale, el i-a dăruit scrierii întreaga experienţă, fantezia, imaginaţia şi puterea de muncă, toate acestea fiind disponibile după atâţia ani de tăcere.
Dar n-o socoteşte nici pe departe o carte de aventuri, în care oamenii sunt abia schiţaţi, manechine convenţionale, ci o trăire deplină, cu caractere umane adâncite atât cât trebuie să fie vii, vii şi credibile. E un roman pur şi simplu!".
BIBLIOGRAFIE:
Nuvele Oraşul cu fete sărace, Bucureşti, Editura Socec, 1940 Romane Un port la răsărit , Bucureşti, Editura Socec, 1941 Anotimpuri, Bucureşti, Editura Socec, 1943 (ediţia a II-a, 1946; ediţia a III-a, 1947; ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Albatros, 1974) Flăcări, Bucureşti, Tipografia \"Cartea de Aur\", Editura Forum, 1945 (ediţia a II-a, 1947; ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Socec, 1948; ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Tineretului, 1958; ediţia a V-a, cu titlul Flăcările, Bucureşti, Editura Minerva, 1971; ediţia a VI-a, cu titlul Flăcările, Bucureşti, Editura Eminescu, 1983) Purcelul care a ajuns boier, (roman pentru copii si tineret), Bucureşti, Tipografia \"Pro-Pace\", 1945 Ferma \"Coţofana veselă\", (roman pentru copii si tineret), Craiova, Tipografia \"Scrisul Românesc\", 1946 Întoarcerea fiului risipitor, Bucureşti, Editura Socec, 1947 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Minerva, 1970; ediţia a III-a, 1971; ediţia a IV-a, 1974; ediţia a V-a, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984) Toate pânzele sus! (roman), Bucureşti, 1954 Toate pînzele sus!, (ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Tineretului, colecţia \"Cutezătorii\", 1957; ediţia a III-a, 1961; ediţia a IV-a, 1964; ediţia a V-a, 1967; ediţia a VI-a, în 2 volume, cu o postfaţă a autorului, Bucureşti, Editura Minerva, 1973; ediţia a VII-a, cu o prefaţă a autorului, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1980) Ultima poveste, Bucureşti, Editura Tineretului, 1956 (ilustraţii de Coca Creţoiu Seinescu; ediţia a II-a, 1964; ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1973) Dunărea revărsată, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1961 (ediţia a II-a, 1963; ediţia a III-a, 1967; ediţia a IV-a, Bucureşti, Editura Minerva, 1977) O lume întreagă, Bucureşti, Editura Tineretului, 1964 (ediţia a II-a, 1969) Al treilea pol al pămîntului, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1971 Maria şi marea, Bucureşti, Editura Albatros, 1973 Acea fată frumoasă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975 Ciclul de romane \"Sfârşit de mileniu\" Casa domnului Alcibiade, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1978 (primul roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\") Retragerea fără torţe, Bucureşti, Editura Eminescu, 1982 (al doilea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\") Ieşirea la mare, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984 (al treilea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\") Victoria neînaripată, Bucureşti, Editura Eminescu, 1985 (al patrulea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\") Privighetoarea de ziuă, Bucureşti, Editura Eminescu, 1986 (al cincilea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\") O sută una lovituri de tun, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989 (al saselea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\" Sub zero grade, Bucureşti, Editura Arta Grafică, 1994 (al şaptelea roman din ciclul \"Sfârşit de mileniu\") Impresii de călătorie Al optzeci şi doilea, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966 (despre o călătorie pe ocean cu traulerul \"Constanţa\") Oglinda retrovizoare, 1970 (despre Italia) La nord de noi înşine, Bucureşti, Editura Eminescu, 1979 Frumoasa adormită, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981( despre Statele Unite ale Americii)
A murit în dimineata zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenţii chirurgicale care n-au reusit să-l salveze.
Cei interesati pot viziona toate episoadele filmului " Toate panzele sus!" la Sala de lectura.
TEATRUL PENTRU COPII SI TINERET CONSTANTA va invita:
Marti 19.10.2010 - ora 10.30 - CAPRA CU TREI IEZI dupa ION CREANGA regia: Gabriel Apostol scenariul: Cristian Pepino, scenografia: Daniela Dragulescu muzica: Dan Balan Varsta 3 - 10 Ani
Miercuri 20.10.2010 - ora 10.00 - O CALATORIE CU SURPRIZE spectacol interactiv regia: Aneta Forna Christu, muzica: Liviu Manolache Varsta: 3 - 10 Ani
Joi 21.10.2010 - ora 11.00 - O CALATORIE CU SURPRIZE spectacol interactiv regia: Aneta Forna Christu, muzica: Liviu Manolache Varsta: 3 - 10 Ani
Vineri 22.10.2010 - ora 09.30 - MOTANUL INCALTAT dupa CHARLES PERAULT scenariu, regia artistica si animatia: Cristian Pepino scenografia: Cristina Pepino, muzica: Dan Balan coregrafia: Maria Aprozianu consultant pentru manuirea papusilor: Aneta Forna Christu Varsta: 6-12 ani Duminica
24.10.2010 - ora 11.00 - O CALATORIE CU SURPRIZE spectacol interactiv regia: Aneta Forna Christu, muzica: Liviu Manolache Varsta: 3 - 10 Ani
TEATRUL DE STAT CONSTANTA
Vineri 15 octombrie 2010, ora 19.00, la Sala Teatrului de Opera
"SERILE ORCHESTREI"
Dirijor : RADU CIOREI
In program : lucrari celebre de G.Enescu, L.van Beethoven, J.Brahms, G.Rossini, B.Smetana, etc
Durata concertului ~ 1 H 20' (fara pauza)
Un alt spectacol, plin de prospetime , la care va invitam sa fiti alaturi de muzica genialului Mozart si de artistii operei constantene :
Duminica 17 octombrie 2010, ora 19.00, la Sala Teatrului de Opera
"NUNTA LUI FIGARO"
Opera in 4 acte de W.A. Mozart
Dirijor : RADU CIOREI
Distributia :
Contele - Ion Ardelean
Contesa - Elena Rotari
Suzana - Roxana Bageac
Figaro - Ionut Pascu
Cherubino - Gabriela Dobre
Marcelina - Magda Marcu
Don Basilio - Doru Iftene
Don Bartolo - Constantin Acsinte
Antonio - Laurentiu Severin
Barbarina - Mihaela Ionescu
Majordomul - Bogdan Sandu
Regia artistica : Stefan Neagrau
Biletele se pot procura de la Casa de bilete a Teatrului de Opera (la intrarea principala in Teatru, in dreapta).
Pretul biletelor : 15, 20, 25 RON
CLUB PHEONIX
Joi, 21 octombrie, în Club Phoenix ora 20.30, Teatrul de Artă Bucureşti prezintă piesa de teatru INSOMNIACII, de Mimi Brănescu, în regia lui Sorin Militaru. Personajele UN OM, ALT OM şi NENOROCITUL sunt interpretate de Liviu Cheloiu, George Constantinescu şi Marin Grigore. Insomniacii este o comedie despre banalitatea vieţii şi despre condiţia umană dramatică, despre oameni rătăcind în absurd care se agaţă de gânduri revelatoare, oricât de caraghioase, în speranţa ieşirii din anonimat.
Este o comedie nebuna cu si despre nebuni si nebunie. Vino sa te convingi cu gura pana la urechi!
ATENTIE! Spectacolul a fost reprogramat.
Cei care nu au văzut încă spectacolul „Sora mea geamănă” nu trebuie să rateze această ocazie, mai ales că în distribuţie se regăsesc două actriţe care au scris istorie pe scena „Dramaticului” constănţean: Ileana Ploscaru şi Diana Cheregi. Piesa, scrisă de Cristina Tamaş, preşedintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, pentru aceste două mari artiste, este programată la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, astăzi, de la ora 19.00. Când duioasă, în rolul Gerundei, când aspră şi realistă, aşa cum o cere personalitatea surorii sale gemene, Smaranda, actriţa Ileana Ploscaru reuşeşte să uimească în „dublu rol”, prin vitalitatea şi profesionalismul cu care îşi susţine, convingător şi emoţionant, complexa partitură actoricească. Diana Cheregi creează un rol de forţă, subliniind drama unei mame care are de ales între profesie şi viitorul copilului pus sub acuzaţia de furt. Regia spectacolului este semnată de Adrian Tamaş, iar scenografia este creaţia Lăcrămioarei Dumitraşcu.
Biletele pentru spectacol se găsesc la agenţia Teatrului „Oleg Danovski”, la preţurile de 20 şi 25 de lei. Elevii, studenţii, şomerii şi pensionarii beneficiază de o reducere specială: 10 lei/bilet.
Atunci când creştem un copil contribuim la progresul viitorului”
(Victor Hugo)
Trebuie să dezvoltăm gustul şi interesul copiilor de a citi, să dezvăluim frumuseţile din scrierile naţionale şi universale.
În ultimii ani, în educaţia copiilor şi a tinerilor un loc important îl ocupă computerul şi televiziunea. Acestea sunt tot mai solicitate în detrimentul lecturii individuale. Într-o lume guvernată de computere se formează tot mai des întrebarea : „De ce trebuie să-l pregătim pe elev pentru a citi din cărţile la fel prezentate de la descoperirea tiparului? De ce să atingă foile de hârtie şi să urmărească cu privirea rândurile tipărite când, după accesarea unor adrese pe site, poate urmării tot ce-şi doreşte?”
Răspunsul este că, oricât de uluitoare sunt posibilităţile unei maşinării din ce în ce mai acaparatoare cum este computerul, acesta nu poate asigura atmosfera emoţională generată de citirea pe „nerăsuflate” a unei cărţi incitante. Totuşi, nu este suficientă această citire. Numai atunci când noi bibliotecarii, educatorii sau părinţii, ne vom găsi timp să ascultăm părerile copiilor despre ce au citit, să trăim alături de ei traiectoria personajului favorit, numai atunci se poate realiza „ puntea” între imaginile din cărţi şi realitate.
Chemarea în lumea cărţilor nu vine doar din lăuntru, ci deseori din afară, fiind generată şi urmărită de familie şi şcoală. Astfel mai târziu ea devine o parte din viaţă, un pas esenţial în formarea gustului pentru lectură, în generarea „iubirii de carte”. Cărţile sunt în măsură să-i iniţieze pe elevi în lectură şi înţelegerea unor opere literare inspirate din universul vârstei lor, totodată contribuind la dezvoltarea inteligenţei, sensibilităţii şi imaginaţiei. Acestea au rolul de a stârni bucuria, plăcerea şi necesitatea lecturii, sentimente descoperite de fiecare dată când deschidem o carte. Mesajul artistic al operei, înţeles în varietatea semnificaţiilor sale de către micii cititori, contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuţi morale alese (cinste, demnitate, adevăr, curaj etc.). Interferenţa dintre categoriile estetice şi extraestetice ( frumosul, urâtul, ludicul, graţiosul, miniaturalul, duiosul, binele, dreptatea, munca, umanismul, etc.), valorificarea lor creatoare conferă operei un spor de afectivitate şi prin aceasta , implicit, un caracter formativ.
Copilăria petrecută în mijlocul unei naturi feerice, cu bucuriile sau tristeţile caracteristice vârstei, constituie problematica multor povestiri de neuitat scrise de Mihail Sadoveanu („Părul din ograda bunicilor”, „Băieţel”, „La mestecănei”, „Ianoş Năzdrăvan”,”Un om năcăjit” ş.a. ). „Dumbrava minunată”, se distinge printr-o impresionantă vibraţie artistică , autorul realizând una din cele mai încântătoare combinaţii de realitate şi poezie. Desfăşurarea epică simplă evidenţiază drama unei fetiţe orfane, tiranizată de mama vitregă, temă întâlnită în numeroase alte basme şi povestiri. Lumea fantastică şi cea reală reflectată în imaginaţia copilului sunt pretexte pentru o incursiune cu adânci şi multiple semnificaţii în universul copiilor lipsiţi de copilărie. Integrată ea însăşi acestei lumi, Lizuca îşi dezvăluie frumuseţea morală , puritatea, şi delicateţea sufletească. Portretul fizic şi cel spiritual se întregesc astfel din detaliile acumulate pe parcursul derulării acţiunii. Succesiunea de epitete şi metafore depreciative sugerează prăpastia dintre mama vitregă şi fetiţa orfană, imposibilitatea comunicării lor pe plan afectiv. Imaginaţia copilei , înaripată cu imagini feerice şi personaje din lumea basmului, însufleţeşte şi animă totul în jur, atribuind plantelor şi micilor vieţuitoare însuşiri omeneşti.
Scriitorul nu se limitează numai la înfăţişarea măiestrită a comuniunii dintre om şi natură, ci, folosind simbolul miniatural, ca şi procedeul transferului, plasează în plan fantastic , alături de suferinţele Lizucăi, şi pe cele ale morarului Statu-Palmă sau pe ale lui Făt- Frumos, îndrăgostit de o himeră. Pendularea între real şi fantastic înlesneşte înţelegerea mesajului artistic: aspiraţia spre o viaţă fericită a tuturor copiilor orfani, indiferent de categoria socială căreia aparţin. Finalul este cel aşteptat : mama vitregă şi servitoarea acesteia primesc o pedeapsă binemeritată, spre marea satisfacţie a micilor cititori.
Scriitorul danez Hans Christian Andersen este autorul a numeroaselor culegeri de basme şi poveşti pentru copii. Rămas orfan, micul Hans va cunoaşte tot felul de privaţiuni, copilăria nefericită punându-şi astfel amprenta pe întreaga creaţie de mai târziu.
El spunea: „poveştile minunate ies din viaţa de toate zilele ”, evidenţiindu-se, astfel, adevărata sursă de inspiraţie a povestitorului. Într-un cadru citadin obişnuit se desfăşoară şi acţiunea povestirii „Fetiţa şi chibriturile”, în care este evidenţiată tema copilăriei nefericite. Drama copilului sărman, se ilustrează prin situarea acţiunii într-un timp bine precizat, noaptea Anului Nou, când contrastele sociale apar şi mai pregnant. Nu întâmplător eroina nu are nume, ea fiind reprezentanta pentru toţi copiii sărmani, lipsiţi de cele mai elementare bucurii ale vieţii. Printr-o relatare sobră şi concisă autorul punctează cu compasiune realitatea tragică a copiilor proveniţi din familii dezorganizate.
Creaţia lui Octav Pancu – Iaşi, dedicată aproape în întregime copiilor , se distinge prin preocuparea autorului de a cultiva, cu vădite intenţii instructiv-educative, unele valori morale ( binele, dreptatea, munca, adevărul, cinstea ş.a.). Tema operei „Iedul cu trei capre” i-a fost inspirată scriitorului de o atitudine caracteristică unor copii răsfăţaţi şi neascultători. Ironia şi umorul sunt principalele modalităţi de evidenţiere a mesajului etic.
Recunoscut datorită măiestriei basmelor , poveştilor şi povestirilor sale, dar şi a operei autobiografice „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă este, cu siguranţă, cel mai cunoscut autor în rândurile celor mici. Dar orice trăsătură, fie ea şi defect, ce domină omul de rând, poate deveni la un moment dat benefică,”tot omul are un dar şi un amar, şi unde prisoseşte darul, nu se mai bagă în seamă amarul”.
Prin volumul intitulat „Mama mamuţilor mahmuri”, scriitorul Mircea Sîntimbreanu surprinde în ipostaze dintre cele mai felurite, personajele-copii, angajate într-un pasionat maraton al jocului şi învăţăturii. Învăţătura ca preocupare cotidiană a şcolarului mic, abia descins din lumea mirifică a jocului, constituie tema povestirii „Apă pentru note chioare”. Nota zece, apărută a doua zi , în dreptul unui exerciţiu scris corect şi îngrijit, este rezultatul firesc al propriului efort, singura formulă care şi-a dovedit pe deplin eficienţa. Comentariul sfătos al scriitorului în aceste povestiri, cu tâlc sau ironic, evidenţiază , în întreg ciclul, elogiul adus efortului ca sursă de izbânzi şi satisfacţii.
Copilul trebuie permanent îndrumat către lectură. Cine a fost vrăjit o dată de această magie, va rămâne pentru totdeauna dornic de încântările ei şi va căuta să le reînoiască. Şi atunci va citi, va citi mereu. Asta înseamnă gust al lecturii. Cine ştie să-l trezească a azvârlit o sămânţă vitală a culturii, vitală pentru că înfloreşte mereu, în tot cursul vieţii. Cartea este cel mai la îndemână, mai comod instrument de învăţare. Primele poveşti ascultate, pe urmă citite, fac să nască în spiritul copiilor, mai întâi într-o stare latentă, apoi din ce în ce mai intens, perceperea unor sentimente care semnifică umanul şi actele sale definitorii: dreptatea, curajul, dragostea, generozitatea, loialitatea…Se pot stabilii legături afective între copii şi carte. Dacă vrem să-i facem pe copii să iubească lectura, trebuie să le căutăm cărţi construite în jurul polilor de atracţie ai acţiunii şi imaginaţiei.
„Copilul, scria George Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă”
Robert Escarpit vorbeşte despre necesitatea prelecturii , „ acea fază în care preşcolarii, chiar dacă nu ştiu să descifreze încă un text, trebuie învăţaţi să contacteze cartea , pentru a căpăta de timpuriu simţul spaţiului imprimat.”
BIBLIOGRAFIE:
1. ESCARPIT, Robert / Le lecteur dans un monde en mouvement, I.F.L.A, 1972.
2. STOICA, Cornelia; VASILESCU, Eugenia / Literatura pentru copii; Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996
