18 ianuarie 1821- Tudor Vladimirescu parăseşte Bucureştiul în fruntea cetei de arnăuţi şi se îndreaptă spre Tg.Jiu
Lui Theodor Amann îi datorăm primul portret al lui Tudor Vladimirescu
Etapele istoriografice ale evenimentului
Despre începutul secolului al XIX-lea, domnitorul Ioan Caragea
(1812-1818) obişnuia să spună: „În ţara românească două lucruri nu se
pot găsi: dreptate şi cinste. În ţara asta trebuie să te gândeşti cum să
faci avere şi să te duci s-o cheltuieşti în alte ţări”. Că acest lucru
nu s-a schimbat prea mult nici în prezent nu este un motiv de laudă
pentru români.
Din acest punct de vedere, evenimentele de la 1821 merită caracterizarea
făcută de Nicolae Bălcescu: „Revoluţia de la 1821 a strigat dreptate şi
a vrut ca tot românul să fie liber şi egal, ca statul să se facă
românesc. Ea fu o revoluţie democratică”.
Mai târziu, Eugen Lovinescu avea să vorbească în general de secolul XIX
ca marcând „descătuşarea deplină a poporului român din robia
influenţelor răsăritene, schimbându-ne orientarea vieţii spirituale şi
materiale spre Apus”.
Cu circa patru decenii în urmă, Paul Cornea scria în „Originile
romantismului românesc” că: „Anul 1821 poate fi considerat , în mod
simbolic, drept linia de clivaj care desparte societatea veche
românească-încremenită în ortodoxie, patriarhalitate, moravuri
semiorientale, smulsă din timp şi pasivă la atacurile istoriei-de
societatea nouă-laică, occidentalizată, dinamică, reaşezată în
confluenţa vremii şi deschisă dialogurilor culturilor”.
Că a fost vorba de o Revoluţie, adică de o schimbare esenţială a
societăţii, ne-o spune şi Nestor Vornicescu, fostul mitropolit al
Olteniei care în 1981 publica lucrarea „Descătuşarea. 1821”. Reţinem de
acolo: „Această dată, început de an, început de deceniu şi început de
ev, trebuia să însemne împlinirea ceasului dorit şi aşteptat, plin de
speranţă, spre o adevărată înviere a neamului, naşterea sa cea din nou”.
Tudor Vladimirescu, eroul modern
La acest moment, istoriografic nu mai este nici o problemă ca Tudor
Vladimirescu să fie recunoscut ca iniţiator, conducător şi martir al
evenimentelor din 1821. Chiar eroul din Vladimiri avea să spună în mai
1821 în momentul când era arestat de eterişti în tabăra de la Goleşti:
„Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte. Eu am înfruntat moartea în
mai multe rânduri. Mai înainte de a fi ridicat steagul spre a cere
drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat în cămaşa morţii”.
Chiriac Popescu, unul dintre cei implicaţi în uciderea lui Tudor
Vladimirescu, ne-a lăsat un portret extrem de interesant: „om al
războiului, îndrăzneţ şi tot foc, puţin la vorbă şi voinic la inimă şi
la suflet, nelenevos, cu multă minte sănătoasă şi curajos”.
O altă caracterizare foarte interesantă a lui Tudor Vladimirescu ne-a
lăsat Ştefan Scarlat Dăscălescu, secretar al caimacamului Craiovei:
„Cine ştie ce ar fi fost într-o altă epocă cu spiritul mai cultivat, un
asemenea om! Avea stofă de om mare, dar timpul, locul şi mijloacele i-au
lipsit(…). Cromwell al ţării noastre”.
Dimitrie Bolintineanu îl va numi pe Tudor, poate surprinzător, „un mare
poet” şi va considera că „Operele sale sunt patrioticele lui
proclamaţiuni către poporul român, chemându-l la arme pentru dezrobirea
patriei”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu