Nicolae Gane (n. 1 februarie 1838, Fălticeni — d. 16 aprilie 1916, Iași), cunoscut și ca Nicu Gane, a fost un scriitor și om politic român, care a fost ales ca membru titular al Academiei Române (în 1908).
Marile realizări ale lui Nicolae Gane, dincolo de scrierile sale, vor fi însă în administrația publică locală, ca primar al Iașiului.
În manualele școlare de clasă primară apare o povestire semnată de Nicolae Gane, Ștejarul din Borzești, o istorisire despre Ștefan cel Mare și felul în care voievodul le-a plătit tătarilor pentru moartea prietenului său din copilărie – un copil rămas atârnat într-un ștejar, legat acolo în joacă, devenise țintă a săgeților tătărești. Textul fusese publicat în revista Junimii, Convorbiri literare, în ianuarie 1882, și, așa cum precizează autorul în subsolul paginii, îi fusese inspirat de o relatare a Vasile Alecsandri, proprietarul moșiei de la Borzești, dar și de cronica lui Grigore Ureche.
Nicolae Gane a scris proză cu tonalități romantice care evocă trecutul, viața patriarhală și aventurile cinegetice. Printre lucrările publicate de Nicolae Gane, menționăm următoarele:Domnița Ruxandra, Iași, 1873;
Încercări literare, Iași, 1873;
Poezii, Iași, 1873;
Novele, I-II, Iași, 1880; ediția II, I-III, București, 1886; ediția III, I-III, București, 1899; ediția IV, I-III, București, 1907-1908;
Poezii, Iași, 1886;
Domnița Ruxandra. Fluierul lui Ștefan. Piatra lui Osman..., Iași, 1893;
Poezii, Iași, 1893;
Pagini răzlețe, Iași, 1901;
Zile trăite, Iași, 1903;
Păcate mărturisite, Iași, 1904;
Bogdan Petriceicu Hașdeu, București, 1909;
Spice, București, 1909;
Aliuță. Santa, București, 1916;
Petrea Dascălul, București, [1916];
Amintiri (1848-1891), ediție îngrijită și introducere de I. Șiadbei, Craiova, 1942;
Nuvele, ediție îngrijită de Teodor Vârgolici, prefață de Ștefan Cazimir, București, 1959;
Comoara de pe Rarău, ediție îngrijită și prefață de Ilie Dan, București, 1971;
Scrieri, ediție îngrijită de Ilie Dan, prefață de Ștefan Cazimir, București, 1979;
Privighetoarea Socolei, Iași, 1990;
Stejarul din Borzești, București, 1993.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu