OMAGIU POETULUI ADRIAN PĂUNESCU
( 1943 - 2010)

Născut în comuna Copăceni, județul Bălți (Basarabia), la 20 iulie 1943, Adrian Păunescu, scriitor, jurnalist și om politic, și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, județul Dolj; studiile liceale la Craiova și la București. A urmat Facultatea de Limba și Literatura română a Universității București ( 1963-1968); bursier, pentru un an, al Universității Iowa-SUA (1970-1971).

A decedat la 5 noiembrie 2010.

Ca poet, a debutat în revista 'Luceafărul' (1 mai 1960), iar editorial cu volumul 'Ultrasentimente' (1965). A publicat foarte multe volume de versuri, printre care: 'Mieii primi' (1967), 'Fântâna somnambulă' (1968), 'Istoria unei secunde'(1971), 'Repetabila povară' (1974), 'Pământul deocamdată' (1977), 'Manifest pentru sănătatea pământului' (1980), 'Iubiţi-vă pe tunuri' (1981), 'Rezervaţia de zimbri'(1982), 'Totuşi, iubirea' (1983), 'Viaţa mea e un roman' (1987), 'Sunt un om liber'(1989), 'Poezii cenzurate' (1990), 'Româniada' (1993), 'Front fără învingători'(1995), 'Infracţiunea de a fi' (1996), 'Tragedia naţională. Sonete şi alte poezii noi' (1997), 'Deromânizarea României' (1998), 'Cartea cărţilor de poezie' (1999), 'Până la capăt' (2002), 'Liber să sufăr' (2003), 'Din doi în doi' (2003), 'Antiprimăvara'(2005), 'Un om pe nişte scări' (2006), 'De mamă şi de foaie verde' (2006), 'Copaci fără pădure' (2006), 'Vagabonzi pe plaiul mioritic' (2007), 'Rugă pentru părinţi'(a IV-a ediţie, 2007), 'Încă viu' (2008), 'Libertatea de unică folosinţă' (2009).