Sărbătoarea românească a iubirii este ţinută în fiecare an pe 24 februarie. Totuşi, în diferite regiuni ale ţării există şi alte date.
Ce trebuie să faci de sărbătoarea iubirii în variantă românească
Se mai spune că “dacă e vreme
frumoasă, fetele şi băieţii pornesc după ghiocei la luncă sau după lemne în
pădure, mai întâi fetele, apoi băieţii, în cete. Dacă afară e urât, se adună în
case pe la prietene şi rude, unde vin şi băieţii de primprejur. Dacă în
aparenţă, acest obicei nu are nicio însemnătate, în fapt, poporul ţine atât de
mult la el, că nu-l lasă să treacă fără să nu-l sărbătorească”.
La prânz fetele obişnuiau să alerge spre
sat, în timp ce băieţii încercau să le prindă şi să le sărute. Sărutul era un
echivalent al logodnei, care se anunţa seara în cadrul comunităţii satului şi
membrilor celor două familii.
Participanţii la sărbătoare erau
consideraţi binecuvântaţi în acel an, urmând să aibă belşug şi să fie feriţi de
boli. Potrivit unei superstiţii, persoanele care nu sărbătoreau această zi erau
pedepsiţi să nu poată iubi în acel an.
Atunci când ziua de Dragobete era
mohorâtă, friguroasă, ploua sau ningea, tinerii se întâlneau într-o casă unde
să petreacă şi să lege prietenii.
În unele zone ale ţării, tinerele
foloseau florile culese din pădure pentru farmecele de urâciune făcute
împotriva rivalelor în iubire. Tinerii băieţi obişnuiau să îşi cresteze puţin
braţul în forma unei cruci şi apoi să îşi atingă tăieturile, rostind jurământul
de a rămâne toată viaţă fraţi de sânge.
Tot în această zi, bătrânii din sat se
preocupau mai mult decât de obicei de animalele din ogradă, sacrificarea lor
fiind interzisă. Cei în vârstă credeau că în ziua de Dragobete păsările îşi
aleg perechea pe viaţă.
Tinerele necăsătorite obişnuiau să
strângă puţină zăpadă care se mai găsea, numită şi ”zăpada zânelor”. Apa
apărută în urma topirii acestei zăpezi ar fi avut proprietăţi magice şi era
folosită pentru descântece de iubire, dar şi în ritualuri de înfrumuseţare.
Conform datinilor străvechi, această zăpadă apărea în urma surâsului zânelor.
Tocmai de aceea fetele obişnuiau să îşi clătească chipul cu această apă, pentru
a deveni la fel de frumoase ca zânele.
O altă superstiţie vorbea de fetele care
nu se întâlneau în această zi cu o persoană de sex masculin nu aveau parte de
iubire pe tot parcursul anului. Mai mult, în unele sate se credea că toate
fetele care ajungeau să atingă un bărbat dintr-un sat învecinat urmau să fie
îndrăgostite tot timpul anului.
Conform tradiţiei, în această zi
bărbaţii trebuie să fie în relaţii cordiale cu toate femeile. În caz contrar,
aceştia ar fi avut parte de o primăvară plină de ghinion şi un an greu.
Pentru că iubirea dintr-un cuplu să
rămână vie de-a lungul anului, tinerii trebuie să se sărute în ziua de
Dragobete.
Tot în această zi, ţesutul, cusutul şi
toate treburile grele de pe lângă gospodărie sunt interzise. Totuşi, este
permisă curăţenia, deoarece se consideră că aceasta este aducătoare de
prospeţime şi de spor.
În ziua de Dragobete plânsul le este
interzis tinerilor şi tinerelor. În caz contrar, aceştia vor avea parte de
necazuri şi supărări în lunile următoare.
În unele regiuni din ţară, ajunul de
Dragobete este tratat la fel ca noaptea de Bobotează, când tinerele care doresc
să îşi afle ursitul îşi pun sub pernă busuioc sfinţit.
https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/obiceiuri-de-dragobete
https://folclor-romanesc.ro/dragobete-obiceiuri-si-traditii/
https://www.youtube.com/watch?v=7wRSg6DUFA0
https://www.youtube.com/watch?v=j_E4IP1jITo
https://www.youtube.com/watch?v=rulNS87izRk
